Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? Bărbați, bărbați, Românie dragă, că nu mai avem! Nu mai avem bărbați de ăia puternici, oameni de stat, de ăia adevărați, care impun, cu fermitate, cu curaj și putere, care să lupte pentru tine, pentru noi. Hai, să fie și femei, dar să iubească țara asta și oamenii ei, nu mai mult Vouitoanele și vreun om politic de deasupra. Să fie așa, ca Maia Sandu, Angela Merkel, Margaret Thatcher ar fi prea mult și n-avem noi norocul ăla. Sau poate mai știi?

A venit momentul ăla din an în care ne uităm la țara pe care o avem, pe care ne-am făcut-o noi, cu mânuța noastră de decreței cu libertate în sânge și occidentul în lumina farurilor. Nu știu unde naiba am greșit, cert este că am cernut la vot în ultimii 30 de ani de n-a mai rămas om de stat în țara asta.

Ne mințim și ne place să fim mințiți. Ne mințim că vrem o țară ca afară, dar ce ne mai place omul politic formă fără fond, care ne minte frumos, pare aprig, dar e numai în vorbe, când înfierează adversarul politic, prieten de altfel. Ne vorbește mai mult despre alții și ce nu fac bine, ne dă dreptate – că asta știm și noi. Despre ce a făcut el în viață, ce fapte de vitejie îl recomandă să ne conducă n-ai să auzi. Că n-are. Dar ne dă dreptate, ne spune că ăia dinainte îs proști și răi. Și pentru că începe discursul cu un adevăr, le zice bine, îi cazi pe fentă și-i dai votul. Și apoi, ce să vezi? Alegem tot vorbe goale, țațe care vorbesc despre alții și n-au cum să înțeleagă vreodată ce înseamnă să fii „om de stat”.

Hai să ne uităm de sus în jos, să vedem, Românie, țara mea dragă, ce am făcut din tine. Să-i vedem puțin pe ăștia de i-am ales ultima dată și la anul îi schimbăm cu alții.

Mare piesă ni s-a mai părut multora Iohannis și ne uităm acu la el și vedem că am votat ditai pițiponcul, mai îndrăgostit de vacanțe, lux și onoruri decât de țară.

Când și-a aruncat atunci paltonul cu dispreț, de sus, unuia care poate l-a votat, a fost un semn că ne ia de slugi proaste, nu are cum să fie „președintele nostru”.

Te uiți acum lung după el și nu e. Nu e cu zilele, cu săptămânile, cu lunile. E cu treabă prin Africa, prin Dubai, ca bogații. Zici că trage tare pe ultima sută de metri, vrea să facă înconjurul lumii pe banii proștilor. Și-a lăsat sclavii pe plantație și-a plecat să se răcorească. L-om fi supărat, om fi spus noi ceva de fuge așa, cât vede cu ochii imediat ce ajunge în țară. Parcă-i face rău țara asta.

Florin Câțu, fostul premier, tentativă de om politic, nici măcar de premier, tocmai urmează să fie anchetat.

Anchetat pentru un tun de 1 MILIARD EURO din care ne-a luat vaccinuri. De toți banii. Nu știa nici măcar câți suntem și câți ne-am vaccina, el s-a gândit numai la bani, de cât de mulți bani poate să ia.

50 de milioane de doze a luat, să avem și ce arunca la gunoi, ca bogații ce nu mai suntem, că am aruncat cu banii și pe pensii speciale, pe ce vor ăia de-i alegem îi aruncăm.

A fost vreo secundă Câțu om de stat? Nu. Doar un șacal politic flămând. De Voiculescu, fostul ministru al Sănătății din acea perioadă nu mai zic nimic. O șopârliță lacomă.

Generalul Ciucă. Ditai generalul, cu prezență în teatrele de operațiuni, ba chiar cu alură și CV de bărbat de stat, ajunge premier.

Și constați rapid că omul n-are comanda la el. Ba era la Iohannis, ba o scăpa pe jos când vedea PSD-ul și aștepta următorul ordin, de sus. Că el așa a funcționat toată viața, era unul mai sus, care-i dădea ordine.

Poate fi un excelent executant, un brav militar, dar nu a dovedit că poate fi bărbat ferm în decizii. Pur și simplu nu poate lua decizii fără comandant.

Premierul Marcel Ciolacu. Vorbește tare, puternic, cu verb și nerv, pare dârz, dar viața ne-a arătat că nu știe exact unde se află pe planetă.

La Bistrița a confundat ditai Sala Polivalentă din fața ochilor cu o capelă mortuară. Iisuse! Ce scurtcircuit pe sinapsele unui premier. Mă, dacă nu bunghești Polivalenta cu ochii larg deschiși, nu te mai pot asculta când îmi vorbești mie de criza economică pentru care sunt de vină privații, iar aparatul de stat mustește de sugative politice și pensiile speciale sunt subiect tabu. Văd clar că aici iar ai confundat Polivelenta cu Capela Mortuară.

Dar, dacă altul mai bun n-o fi în PSD, dacă pe ăștia i-am ales și atât au mai bun, ne merităm soarta. Caută oameni de stat de unde nu-s.

Radu Moldovan. Astăzi nu prea am ce să-i reproșez.

I-am reproșat destule în primii ani de mandat. Bistrițeanul a fost coșmarul său. Da’ nici nu era om de stat atunci. Era doar un politician cu ambiții politice și aprig de gură, care făcea gafe. Multe. Doar că a învățat din ele și, cel mai important, nu le-a repetat.

L-a prins pe drumul politic ambiția de a face pentru județ drumuri, un spital, chiar o echipă de handbal și o Sală Polivalentă și hrănit de rezultate și satisfacția oamenilor a ajuns să fie tot mai bun, greu de (com)bătut. E un Alfa politic și administrativ.

Acum își hrănește orgoliul politic cu lucruri pe care alții din țară nu le fac și el le poate face. Știe cum, știe pârghiile, oamenii, jocul. Are astăzi ambiția de a demonstra că se poate, că el poate. Și asta îl conturează deja ca om de stat.

Nu vom avea niciodată garanția că nu va aluneca iar mai mult pe jocul politic, dar nu facem țara asta bine dacă nu recunoaștem și meritele celor care chiar mișcă lucrurile când o fac. Da. Poate cu mai mulți ca Radu Moldovan țara asta ar fi mai bine administrativ.

Pentru a fi însă omul de stat ideal ar trebui să-și folosească forța și pentru a ne apăra de cei care-și bat joc de orice comunitate din județul ăsta. Și ar putea începe cu Bistrița.

Și, uite așa, am ajuns la primul bărbat al orașului, primarul Ioan Turc.

Turc. Om de stat? De stat la stat poate, pe banii statului, da. Om de stat nu. Niciodată.

Puternic? Veci. Gospodar? Fără pereche, se vede. A spart toate ouăle ca să ne facă omletă și ne-a umplut de noroi și nervi și omleta tot nu-i gata, acu o face pe viscol și ploi.

Un filfizon plin de gargară politică care și-a amăgit alegătorii cu ce n-a făcut Crețu și va face el (toaleta lângă biroul primarului). Care le-a promis că va reduce numărul funcționarilor dar din prima și-a umplut cabinetul cu consilieri personali care să-i pupe orgoliul în culcare și-n sculare. Pasionat de mașinuțe, trenulețe luminițe și muzicuțe.

E mai preocupat de cât de bine arată pe Facebook și TikTok decât de cum arată orașul.

Așa arată și face un om de stat, un bărbat stăpân pe sine, pe situație și pe oraș? Una zice și promite azi, alta mâine. Se încurcă în proiecte, în hârtii, în minciuni. Da’ se filmează cu două camere și lumini din toate unghiurile, de zici că joacă un rol, că nu e chiar primar. Prea multă vorbă, prea multă imagine falsă, sărăcia Bistriței.

Doamne, vin alegerile. La anul, de 1 Decembrie, o să avem alții care să ne conducă.

Dă-ne, Doamne, minte să alegem bărbați, femei, mai exact oameni de stat, care să ne conducă, să facă ordine și să readucă liniștea în țara asta prea frumoasă și prea terfelită!

Dă-ne, Doamne, un om de stat președinte, nu un arogant îndrăgostit de onoruri și vacanțe, că e tare mult de lucru în țara asta și nu ne (mai) permitem!

Și dă-ne, Doamne, un premier de să nu-i stea unul în față. La comanda lui să fie toată țara asta și să nu-i miște unul în front, să fie capabil să-și aleagă și să strunească oamenii cu care s-o schimbe.

Dă-ne, Doamne, parlamentari care să nu se mai comporte ca maimuțele înfuriate în Parlament, să joace teatru ieftin pe bani mulți și-n numele nostru, care să dea pensii bune și cui le merită!

Dă-ne, Doamne, bărbați printre polițiști și procurori, cu nerv și forță-n ei, cu simțul dreptății și onoarea datoriei în sânge, care să facă dreptate, să prindă hoții – că nici asta nu mai sunt în stare, care să nu să doarmă pe dosare până se prescriu.

Și dă-ne și judecători drepți, bărbați sau femei, dar oameni de stat să fie. Cu dreptatea în sânge și curaj în ciocănele, care să facă doar jocul dreptății, nu al altcuiva, oricine ar fi! Pentru noi, pentru țara asta, pentru binele ei.

Dă-ne Doamne și un primar în stare să gospodărească orașul ăsta, să-l facă bijuteria de oraș curat în care eram toți fericiți și prieteni… Un primar care să conducă el Primăria Bistrița, nu Floare Gaftone și Monica Pop! Care să ne facă nouă PUG-ul cel de toate zilele, care să se gândească la copiii și la seniorii orașului și să lase naibii filmulețele, trenulețele, muzicuțele.

Țară, țară, vrem bărbați! Până la anul, de 1 Decembrie, când ne-am uita iar ce-am mai făcut cu țara asta…