Dacă vreți să vă îngroziți, intrați pe Bistriteanul.ro și citiți comentariile la știrea despre protestul olimpicilor. Eu atâta prostie în formă pură și efervescentă n-am văzut de când mama m-a făcut…!
Să faci în tot felul niște copii olimpici, să-i trimiți la profesionale, pentru că au atâtea pretenții… Să duci absurdul mai departe spunând că ucrainenilor le dă de toate statul, dar, văleu, copiii și amărâții noștri urlă de foame…?!
Și câte și mai câte idioțenii. Noaptea minții, vă jur.
Dar cel mai mult m-a durut să văd insultați copiii olimpici, care, pe bună dreptate, au reclamat condițiile umilitoare de organizare a olimpiadei. Uite așa, îi disprețuim noi de mici pe viitorii ingineri, profesori, medici…
Și apoi ne dăm cu curul de pământ că se duc în alte țări și nu mai vor să audă de noi.
Păi cum? Dacă tu îți permiți să îl insulți de când este mic – numai pentru că e orientat spre performanță, în loc să-l apreciezi că-și sacrifică copilăria pentru studiu.
Efectiv mi-a venit să vomit când am citit un comentariu în care erau trimiși la profesională. Pe logica idioților cu care împărțim planeta, peste 20 de ani ne vor opera pe creier cei de la profesională.
Nu că n-am avea nevoie de meșteri de tot felul, dar asta e o altă discuție. Profesionalele au ajuns să fie privite ca un fel de batalion disciplinar sau o școală ajutătoare tocmai în urma unor astfel de retorici cu conotații peiorative.
Fiecare meserie trebuie respectată. Poate vom prinde și vremurile în care vom învăța și noi, românii, lecția asta.
Că degeaba ești medic dacă nu ai un meseriaș bun care să îți tragă oxigenul în sala de operații.
În ceea ce privește mare ajutor al statului pentru ucraineni vă reamintesc că face un rahat. Dacă nu era societatea civilă, statul paralel, ucrainenii ajungeau să doarmă pe marginea străzii, flămânzi, fără să stea o zi în țara asta.
Societatea civilă i-a primit pe ucraineni în case și la masă, NU statul!
Statul n-are bani nici să plătească pensiile și caută cu disperare împrumuturi. Ce să facă statul ucrainenilor? S-au dus ai noștri, ca brazii, cu mâna în cur la Kiev, zilele trecute. Au transmis compasiunea și au primit mulțumiri pentru primirea românilor, NU a statului.
Verificați lista cu ajutoarele statelor și anunțați-mă unde găsiți Romania și cu ce ajutor. Nici armament nu avem de dat…! Noi avem fix armata Rusiei: am văzut tancurile la paradă de 1 Decembrie.
Din 1960 toamna, nici măcar nu ajung până în Ucraina, că numai ai noștri știu cum le pornesc pentru parade. Noroc cu NATO.
Și pe NATO mă bazez în caz de ceva, că dacă e să mă iau după statul român înseamnă că am trăit 45 de ani în România degeaba.
Abia aștept să văd însă ce va face statul cu ălea 45 de milioane de Euro ajutor de la UE pentru refugiați.
Nu de alta, dar românii s-au încăpățânat să nu ceară nici bănuții aia alocați pentru cazare și masă. Că nu s-au bazat niciodată pe stat, s-au bazat pe ei, se știe.
Deci, să recapitulăm, NU statul face și drege ucrainenilor, ci românii – mulți probabil foști copii olimpici sau părinții unor copii olimpici.
Așa că NU vă mai închipuiți că face România ceva ucrainenilor. Nu face nimic. Românii simpli au făcut 90% din tot ajutorul care se vede și la foc automat, la prima strigare, imediat ce au văzut că e nevoie de ajutor.
Românilor ăstora trebuie să le mulțumim că ne-au schimbat imaginea în lume. Datorită lor nu mai suntem priviți azi doar ca o țară de hoți și curve.
Tristă țară. Triste vremuri…
Frustratii care n-au luptat pentru vreo ambitie in viata lor, care au plecat capul si au inghitit toate rahaturile si si-au trait viata dupa cum le-au zis altii si care acum au vieti de rahat, vad in oamenii cu ambitie, initiativa si standarde niste dujmani. Pentru ca le arata insuficienta, le arata ce puteau fi, dar nu sunt, pentru ca s-au complacut sau au fost lenesi, prosti si/sau lasi. Ei vad in standarde si principii un moft, nu fundamentele pe care iti creezi o viata civilizata. In consecinta nu accepta pe nimeni care nu se chinuie ca si ei, pentru ca daca ei n-au acces la ceva mai bun, nici altii n-ar trebui sa aiba.
„Mentalitate de crab” – Crab Mentality: https://en.wikipedia.org/wiki/Crab_mentality