Bătutul copiilor în școală pare a fi ceva sport tradițional în Bistrița-Năsăud. Nu trec câteva luni să nu auzim de un nou caz. Și știți de ce?! Pentru că ani la rând s-au tolerat astfel de profesori.
De tabla din Bistrița-Bârgăului stătea agățat la loc de cinste parul cu care copiii erau altoiți. Nu l-a văzut nimeni! Vă dați sema, parul de bătut copii stă agățat de tablă în România anului 2018! Nu-mi pot scoate din minte bota agățată de tablă la școala din Bistrița-Bârgăului.
Bota cu care învățătorul a altoit numai săptămâna trecută patru copii stă la loc de cinste, agățată într-un cui, de marginea tablei. Până acum n-a deranjat niciun ochi de director, nici de inspector care or fi trecut pe acolo, nici al vreunui coleg. Parul stă cuminte, agățat în cui și nu-l vede nimeni deși toată lumea știe că acel băț nu e un indicator, ci instrumentul de bătut copii al dascălului Dragotă.
Nici nu a trecut bine valul cu această știre, că a venit o alta. O fetiță de la Colegul Național Andrei Mureșanu a fost lovită de profesorul de sport atât de tare, o palmă bine plasată după cap, că i-a spus tatălui că i s-au „zguduit creierii în cap”.
Deci, numărăm într-o săptămână cinci copii loviți de profesori în Bistrița-Năsăud. Ne amintim de cazul recent de la Piatra Fântânele, când un alt copil a fost lovit de învățătoare, dar și de profesorul de sport de la Șanț, care a avut nenumărate plângeri pentru că a agresat fizic elevii și a tot insistat. Nu am mai auzit nimic de el după ce un părinte l-a provocat la o luptă dreaptă și a ieșit mai șifonat.
Așadar, avem suficient de multe cazuri de agresiune, unele cunoscute de zeci de ani, în care s-au luat sancțiuni anemice, care nu i-au descurajat pe agresori. S-a pus frumos batista pe țambal, ba de conducerea școlilor și când s-a putut și de ISJ. Sancțiuni mai dure s-au luat doar când cazurile de agresiune au fost făcute publice.
Astfel stând lucrurile, se poate trage concluzia că în Bistrița-Năsăud bătaia e acceptată tacit ca metodă de educație în școli. De cadre didactice, de conducerea școlilor, ba chiar și de mulți părinți, care sunt convinși că nu le face rău copiilor o bătaie, ba chiar o merită.
Mare nedreptate făcută copiilor. Niciodată nu am auzit să fi fost bătut un elev rău, obraznic. Nu. Surpriză, obrăznicia îi ajută să scape de bătaie, se revoltă cu glas tare, se știu apăra, „golănia” și poate agresiunile suferite de mici i-au învățat asta. Dar victime cad copiii mai cuminți, mai blânzi, de obicei din familii modeste, chiar sărace. Ei sunt cei mai vulnerabili și ușor de umilit, de lovit.
Puneți-vă în pielea unui astfel de copil. Se simte inferior față de restul clasei oricum. Nu are hainele, papucii, ghiozdanul sau penarul ca al majorității. Nici casa nu e așa de mare sau de bine întreținută ca a colegilor. Nici la teme nu se pricepe așa de bine că poate nu are o mamă pricepută, care să-l ajute. Și tace că se simte inferior. Un astfel de copil este ușor de plesnit. Sincer n-am prea auzit să fie bătuți copiii celor avuți sau ai celor cu funcții. Nu. Copiii amărâți cad de obicei victime. Asta îmi și spunea printre lacrimi mama fetiței de la Bistrița Bârgăului, că a luat bătaie că sunt mai amărâți, au nouă copii.
O admir enorm pentru îndârjirea cu care și-a apărat pruncul. Nu cred că poate fi nedreptate mai mare făcută unui copil agresat la școală decât să nu fie apărat de părinte, să nu se simtă protejat. Un act de agresiune nedrept, nepedepsit, acceptat de familie, poate lăsa traume pe viață. Din fericire, și mama Ionelei și tatăl Mariei, fetița lovită „de i s-au zdruncinat creierii în cap” de profesorul de sport, au luat atitudine. Plângeri adresate conducerii școlii și la ISJ, plângeri depuse la Poliție (în cazul fetiței de la „Andrei Mureșanu” Poliția s-a autosesizat, înainte ca părintele să ajungă cu plângerea).
Sper să se ia măsuri drastice, să fie cu adevărat pedepsită violența acestor cadre didactice în școli. Și știți de ce?! Pentru că într-o zi, dacă situația nu se rezolvă, va degenera. Tot mai des aud părinți gata să îndrepte cu violență agresiunea împotriva copiilor pe care îi trimit pentru a fi educați la școală, nu loviți și umiliți. Și, sincer, pe profesorul de la Șanț nu l-au potolit cu sancțiuni blânde și mustrări, ci l-a liniștit un părinte care l-a provocat la o luptă dreaptă, egală în forțe. Nu asta ne dorim, nu-i așa…?!
