Astăzi este zi de mare şi străveche sărbătoare: Este duminica de Rusalii – „darul prin care Dumnezeu reface lumea frumoasă, locuibilă, dând sens prezenţei Bisericii în lume”, după cum remarca preotul Constantin Necula. Este ziua în care Biserica ia fiinţă, iar Sfântul Duh se pogoară şi peste Bistriţa… Este și sărbătoarea unor înfricoșătoare superstiții:
Ca în fiecare an, la 50 de zile de la Sfintele Paşti, se sărbătoresc Rusaliile. Este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, cunoscută şi drept Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh.
Este ziua în care, ascultând cuvintele Sfântului Apostol Petru, aproape 3.000 de oameni s-au convertit pe loc la creştinism.
Este cea mai veche sărbătoare creştină alături de Sfintele Paşti, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbatori au început să fie celebrate separat.
Rusaliile – ziua în care Biserica ia fiinţă…
Apostolii mărturisesc că Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, ar fi coborât asupra lor în această zi şi i-ar fi umplut de daruri. Apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci.
Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să transmită învăţătura Mântuitorului în diferite limbi. De atunci, apostolii au început să străbată lumea în lung şi-n lat, săvârşind minuni, convertindu-i pe păgâni la creştinism şi sădind credinţa în oameni simpli sau împăraţi.
Este așadar sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine. Pentru că, în aceeaşi zi, Sfântul Apostol Petru a vorbit unei mulţimi imense. Aproape 3.000 de „suflete” s-au convertit, ascultându-l, la creştinism – ei fiind cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.
Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt a fost numită, la români, Rusalii…
Numele vine de la sărbătoarea trandafirilor (Rosalia) din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta de dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire a morţilor (Moşii de Vară).
În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii. Acestea refuză să se mai întoarcă în locaşurile lor subpământene şi încep să facă rău oamenilor.
Pentru a le îmbuna, oamenii evitau să le spună Rusalii, dându-le diferite nume: Iele, Zâne, Frumoase. Se credea că aceste spirite locuiesc pe lângă izvoare, fiind în stare, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor. Sau să-i îmbolnăvească, aruncându-i într-o transă hipnotică. Aceasta nu putea fi lecuită decât de puterea magică a căluşarilor.
Cel mai probabil, termenul derivă din cuvântul slav „rusalka”. Rusalcele erau spirite ale apei precum nimfele, zânele sau demonii de apă. Erau sărbătorite, pentru a fi îmbunate, în prima săptămână a lunii iunie. Această tradiție păgână, pre-creștină s-a transmis și romanilor, care au denumit rusalca „drăgaică” (drăcoaică, demon).
În această zi era interzis spălatul, scăldatul, și în general, îi era interzis unei persoane să se apropie de ape.
De Rusalii, pe alocuri, creştinii îşi împodobesc casele şi gospodăria cu ramuri de nuc, tei, plop sau stejar. Ramurile de nuc şi de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare.
Se crede că ele feresc gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor şi de aceea ele se sfinţesc la Biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.
În România, începând cu anul 2008, sunt libere prima zi de Rusalii şi a doua zi – în care este proslăvită Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh).
Înstruțatul boului, la Figa și Căianu Mic…
În Bistriţa-Năsăud, de Rusalii se păstrează încă, de sute de ani un străvechi obicei. La Figa, dar şi la Căianu Mic, avea loc înstruţatul boului. Animalul era împodobit cu o cunună de flori în formă de cruce, iar sătenii îşi îmbracau „cele mai faine țoale”.
Porneau dintr-un capăt al satului până la casa celui mai bun gospodar. În același timp, tinerii purta măști şi aveau de cutreierat străzile și curțile oamenilor căutând fetele care nu sunt încă măritate.
În ziua de Rusalii, creştinii merg la biserică cu frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc din vechime şi semne ale coborârii Sfântului Duh.
Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor după Sfânta Liturghie. Prezenţa acestor frunze la sărbătoarea Rusaliilor simbolizează şi chipul darurilor Duhului Sfânt – daruri nenumărate, diverse şi totuşi unitare şi unificatoare.
Tot la Figa, de Rusalii se sfințeau apele și holdele. Slujba pentru o ţarină îmbelşugată și ferită de calamităţi era una specială… Sătenii și preotul se opreau în centrul satului, lângă o fântână, pentru a sfinți apa (Aghiasma mică). Odată aruncată în grădini, livezi şi gospodării, se credea că apa sfințită îi va feri pe localnici de furia naturii.
Praporii se împodobeau cu cununi din grâu încolțit, cununi împletite de tinerele fecioare din sat special pentru această slujbă deosebită.
Oamenii povestesc că în trecut preotul folosea la nunți, pentru miri aceste coroane din spice de grâu sfințite de Rusalii. Ele erau așezate pe creștetul mirilor până la apariția coronițelor din metal care se folosesc astăzi.
Căluşarii îi vindecă de Rusalii pe cei cu minţile rătăcite
O altă tradiţie specifică Rusaliilor este şi „Dansul Căluşarilor”, ca un remediu pentru starea sufletească a celor care au văzut, au fost vrăjiţi sau se tem de iele. Căluşarii merg la casele sătenilor care au probleme de sănătate sau cred că ielele le-au „pocit” minţile.
La brâu se poartă tot felul de talismane care îi protejează pe oameni de pagubă sau de necazuri „nefireşti”. Cel mai puternic talisman este realizat din frunze de pelin, boabe de usturoi şi tămâie şi se păstrează într-o punguţă roşie, care se poartă la brâu.
****
„Rusaliile sunt darul prin care Dumnezeu reface lumea frumoasă, locuibilă, dând sens prezenţei Bisericii în lume, reactivând ortodoxia de început a creaţiei…”, explica părintele Constantin Nicula pe tribuna.ro – amintind totodată că „Biserica este un Munte al Fericirilor mereu actualizat, ca sens, prin trăirea fiecăruia din noi. Putem trăi fără multe, dar nu fără Dumnezeu.
„Zile ca acestea, ale Rusaliilor şi ale pomenirii Sfintei Treimi, nu ne învaţă doar teologie. Ci ne arată de ce este nevoie de frumos ca să nu ne pierdem omenia. Un frumos ca o nostalgie de rai, ca un sens unic, nefracturat de orgoliile şi micimile noastre…”, mai spunea preotul Necula.
