„Peștele de la cap se împute!” – ne învață bogata noastră înțelepciune populară. Din pocinog în pocinog, din lac în puț, din rău în mai rău! Domnule primar, domnule inginer Ovidiu Teodor Crețu am ezitat foarte mult înainte să vă scriu aceste rânduri. Ne cunoaștem de câteva decenii bune. Ați lucrat în zona industrială cu regretatul inginer Petre Centea, cumnatul meu, Dumnezeu să-l ierte, unul din tehnicienii care au creat industria bistrițeană și a dat de lucru la mii de muncitori…
Ați fost acolo, am fost nu o dată împreună la multe acțiuni, eu fiind un tânăr profesor la cel mai mare grup școlar din județ, se numea IUIMCR… Părinții și mai ales bunicii din Bistrița își amintesc cu siguranță. Dumneavoastră erați un om de mare omenie, un intelectual adevărat și un bun inginer.
Mă întreb și vă întreb: de ce v-ați schimbat în asemenea hal?!
Sunteți de nerecunoscut! V-ați pierdut complet dorința de „a face bine cuiva, ceva”. Priviți ca și Liviu Dragnea & comp., peste oameni, prin oameni, când situația vă obligă să stați la același nivel cu ei, sau, de cele mai multe ori, „de sus!” Aveți un aer de aristocrat, de duce, marchiz sau conte… de la curtea lui Ludovic al XIV-lea! Faceți, clar, evident, parte din castingul altui film! Noi, pigmeii, vă plictisim, vă deranjăm.
Suntem tolomaci. Nu putem înțelege rațiunile profunde care au stat, musai, la baza genialului proiect al „pârtiei de schi”, la plantarea de „struți”, divers colorați, la drumul peste apă, pe unde nu are cum să treacă un tir adevărat, ce să mai zic de fie iertatele veverițe+++, de carosabilul reparat pe banii noștri, în curând, deja, pe unele străzi, ca după bombardament!
Infatuarea și tonul atotștiutor de „om superior” care nu coboară din mașina sa reprezentativă să vorbească cu plebea, vă va pune „capacul pe oală” – zice, tot o vorbă populară, înțeleaptă și actuală!
Să discutăm totuși două chestiuni concrete din ultima perioadă:
Prima – taxa pentru parcarea de reședință, a mașinii personale. De la 120 lei la 180 lei!!! Trăiască nașul mare, ca la nuntă!
60 Lei în plus înseamnă după umilele mele cunoștințe de aritmetică o scumpire de 50%, hodoronc-tronc! Nu vreau să mă victimizez, dar nici nu vreau să implic pe alți prieteni. Știți că pensia mea, după 42,5 ani de muncă e de 1.622 Lei! Dacă scad utilitățile, medicamentele și mâncarea… te ia cu răcoare! Trebuie să tac totuși din gură că de bine, de rău, mă mai mișc, dar am colegi de generație și bolnavi și cu pensie mai mică! Ei ce vor face, săracii?! Infatuarea dumneavoastă, domnule primar, s-a transferat și la funcționarii din primărie…Mi s-a spus scurt că dacă nu-mi convine, să renunț că sunt alți „tovarăși de cartier” care au mare nevoie de locul meu de parcare și că nu am decât să-mi vând mașina, „ și atunci nu voi mai avea nimic de plătit”! Asta, spus firește, pe ton de glumă… Ironie, ironie, glumă, glumă, dar a trebuit să plătesc că de mașină am nevoie și nu o pot parca în apartament!
Am să discut cu un prieten avocat să văd ce se poate face… Și nu-i vorba numai de mine, ci de sute de oameni!
A doua chestiune se referă la o atitudine civică, majoritar î m p o t r i v ă, unde prietenul Marius Bălan m-a rugat să particip. Este vorba de ședința din data de 30 mai de la Primăria Bistrița. Îmi pare rău, dar sănătatea nu mi-a permis să mă deplasez până în centru. Articulațiile m-au blocat în casă… Nu am fost la discuția publică, dar punctul meu de vedere e clar și bine cunoscut: sunt împotriva a tot ce ucide spațiul verde, ne mănâncă oxigenul și ne nenorocește copiii și urmașii noștri! Degeaba, fix degeaba! Ca și la ședința din urmă cu un an pe tema Pădurii Codrișor, la care am luat parte, consilierii majorității fiind cei mai numeroși au votat în favoarea proiectului futurist și acesta se va face!
Bine că nu am participat că-mi nenoroceam și tensiunea de eram în sală! „ Să-i fi văzut cum jubilau! – îmi povestea prietenul Ion care a fost în sală! Rușine! Rușine! Rușine!
Ce să vă mai spun domnule inginer Ovidiu Teodor Crețu? Mă adresez așa, că primar, îmi pare rău, sigur nu mai sunteți!
Faceți aceeași greșeală pe care o aud și văd și la București: domnii Dragnea, Ștefănescu, Iordache, Nicolicea, Toader, doamnele Firea, Olguța, Viorica etc. – „suntem o majoritate!” Fals! Și greșit! Această majoritate se raportează la un procent din cei care au fost atunci la vot, nu la toți votanții din România, sau din Bistrița, în cazul nostru! Dincolo de procente, orice inițiativă politică, administrativă, trebuie să fie în favoarea României, a Românilor și nu a unui grup restrâns aflat la adăpostul „câștigării alegerilor”! E o chestiune de bun simț, complet încălcată la ora actuală!
„Aleșii” – cum le place să li se spună – sunt în slujba poporului și nu invers!
Îngâmfarea, falsa superioritate, aroganța, prostia, școala mai mult ne, decât făcută, toate acestea sunt elementele care le vor grăbi sfârșitul!
De aceea, domnule inginer Ovidiu Teodor Crețu, din respect față de tatăl dumneavoastră, un om de carte, cu frică de Dumnezeu, din respect față de generația lui +++ Petre Centea dați-vă DEMISIA! Cereți-vă scuze bistrițenilor și lăsați fotoliul de edil unui om care trebuie să întrunească obligatoriu, următoarele condiții:
– să aibă o pregătire universitară adevărată, nu la vreo „facultate din scara blocului”!
– să aibă o profesie clară din care a trăit efectiv cel puțin 10 ani!
– să vorbească cursiv engleză și dacă se poate și germană sau franceză!
– să fie familist adevărat, cu copii!
– să fie cinstit!
– să fie bun gospodar!
– să urmărească numai interesul Bistriței și al bistrițenilor!
– să știe că pe perioada mandatului nu se află acolo pentru nicio afacere personală!
– să asculte întotdeauna de vocea majorității!
– să se înconjoare de specialiști cinstiți, adevărați!
– să dea permanent dovadă de transparență în tot ceea ce întreprinde!
– să fie modest și respectuos cu toți concitadinii! etc.
Fișa personală poate și trebuie să continue. Precizez că nu fac politica niciunui partid și, la anii mei, nu vreau să candidez pentru vreo funcție, indiferent unde. Cred cu tărie că viitorul primar trebuie să corespundă acestei fișe. Cred că este bine să aibă 45 – 50 de ani și, în plus, să-și facă treaba cu dăruire și abnegație, așa cum face Emil Boc la Cluj-Napoca, sau Ilie Bolojan la Oradea, respectiv Mihai Chirică la Iași.
Să nu-mi spuneți că nu vom găsi un asemenea om, între oameni și la noi în Bistrița, că nu accept. Îi voi da tot concursul și ajutorul. Doamne ajută! Să se termine odată cu tranziția, furtul și improvizațiile! Numai așa vom putea privi cu fruntea sus către Europa, unde, de fapt am fost dintotdeauna, oricât au încercat unii să se revendice de la Moscova!
