Condamnat la 5 ani și două luni de închisoare, Gabriel Rus spune că își asumă responsabilitatea pentru cele întâmplate, însă consideră pedeapsa aplicată prea mare. VEZI cu ce se ocupă după gratii:
În urma articolului publicat de Bistrițeanul.ro în care se prezenta motivarea sentinței de 5 ani și două luni de închisoare aplicate studentului de 25 de ani din Târlișua, care în 2017 a cauzat un accident în urma căruia un taximetrist a murit, Gabriel Rus a trimis un drept la replică, în care își spune părerea despre sentință, dar povestește și ce face după gratii și ce planuri de viitor are:
„După 2 ani de la producerea accidentului, încă sunt persoane care mă denigrează prin comentarii răutăcioase sau îmi aduc tot felul de acuzații cu privire la viața mea personală, total neadevărate, fără să mă cunoască pe mine personal și drama prin care trec atât eu, cât și familia mea.
Țin să arăt că au mai fost multe cazuri asemănătoare sau cu consecințe mult mai grave, dar cu pedepse mult mai mici decât în cauza mea:
- Cazul petrecut la Bârgău unde un tânăr minor, fără permis, în stare de ebrietate a accidentat mortal 3 fetițe.
- Cazul lui Răzvanță din Sîngeorz Băi, accident în care au decedat, după ce autovehicolul a zburat prin cabinele a două tiruri parcate (sentință finală 3 ani cu executare)
- Cazul tânărului din Feldru, Girigan Ovidiu, accident cu două decese și alte victime.
- Sau cel mai recent și de impact în toată țara, cel al tânărului Mario Iorgulescu.
Și șirul de exemple poate continua deoarece oricărei persoane i se poate întâmpla un accident atâta timp cât intervin și mulți alți factori care pot cauza un accident auto.
Toate aceste accidente au fost în atenția publicului și a presei o scurtă perioadă de timp. Nu înțeleg cu ce este mai deosebit cazul meu care a fost readus în atenția publicului la mai bine de 2 ani.
În social media părerile sunt împărțite, o parte care mă acuză făcând judecăți de valoare, iar cealaltă parte care mă apreciază lăsând comentarii pozitive la adresa mea pentru implicarea în societate, atât cât eram în libertate, cât și după intrarea mea în penitenciar.
Probabil cei care mă judecă o fac la prima vedere după aspectul fizic, după freză, după poze de pe conturile de socializare, privindu-mă superficial, fără să cunoască omul Gabriel Rus.
De asemenea, vreau să precizez faptul că provin dintr-o familie modestă care a muncit o perioadă de 20 de ani în străinătate. De asemenea și eu am muncit o perioadă de timp în diaspora după care m-am întors în România, am intrat în lumea antreprenoriatului deschizând diferite business-uri, creând locuri de muncă, cât și participarea mea activă în societatea civilă prin înființarea unui ONG «ȚINUTUL HAIDUCILOR TÎRLIȘUA», menit să dezvolte și să promoveze întreaga vale a Țibleșului.
Cu privire la nefericitul accident, regret nespus de mult și îmi asum responsabilitatea pentru cele întâmplate. Referitor la desfășurarea procesului:
La instanța de fond unde mi-am recunoscut în întregime și mi-am asumat fapta, am fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate constând în 2 ani și 7 luni, ținându-se cont de circumstanțele atenuante, avându-se în vedere și faptul că am rămas la locul accidentului, unde am acordat primul ajutor și am sunat de îndată la numărul de urgență 112 încercând să îi salvez viața.
În opinia mea, pedeapsa aplicată a fost una normală raportată unei fapte din culpă și că judecata a fost justă. La Curtea de Apel Cluj, mi s-a dublat pedeapsa fără a fi aduse alte argumente în plus sau fără a fi aduse alte probe no,i care să nu fie cunoscute la instanța de fond, drept urmare a rămas definitivă pedeapsa de 5 ani și 2 luni cu executare.
În opinia mea și a avocaților care i-am avut pedeapsa aplicată este mult prea mare, fără precedent la tipul meu de infracțiune, nemaiîntâlnită în practica Curții de Apel Cluj și nicăieri în țară. Pe scara de valori a judecătoarei, m-a condamnat ca și pe un infractor recidivist, care în orice moment ar fi în stare să comită o infracțiune, fiind dat ca exemplu de tânăr teribilist. Mă întreb cum poți să dai ca exemplu un tânăr fără antecedente penale, să îl trimiți în pușcărie 5 ani, menționând motivul reeducării.
Pe parcursul desfășurării apelului mi s-a îngrădit și neglijat un drept care era singurul prin care puteam să îmi demonstrez conștientizarea faptei, dreptul de a fi audiat în fața completului de judecată.
Ulterior, din Penitenciarul Gherla am făcut contestație în anulare, pe motiv că nu s-a respectat dreptul de a fi audiat. Mi s-a admis contestația în anulare pentru termenul de 24 mai, recunoscându-se încălcarea dreptului. M-am prezentat la Curtea de Apel Cluj la un alt complet de judecată care m-a audiat și a închis cazul menținând aceeași soluție. Consider că completul de judecată doar mi-a oferit ocazia să îmi exercit dreptul audierii, pentru ca ei să fie acoperiți legal și pentru a-mi închide mie gura. Pur părerea mea este că în justiția actuală o decizie inițială de condamnare e greu de înlocuit favorabil atunci când se vrea să ți se facă rău. Nici un judecător nu intervine, nu are puterea sau curajul să dea o soluție de achitare sau micșorare a pedepsei față de o soluție dată de colegii lor, mai ales când observă că e și ceva dubios la mijloc. (…)
Pe timpul executării pedepsei am întâlnit diverse cazuri sau situații unde în mod asemănător li s-au încălcat, în mod vădit, anumite drepturi procesuale. Aceste abuzuri și încălcări ale drepturilor le poate întâmpina orice persoană de bună credință aflată în libertate, care se lovește de sistemul juridic.
Consider că atât la Curtea de Apel Cluj, cât și în Penitenciarul Gherla, am fost supus unor abuzuri și încălcarea mai multor drepturi datorită afilierii persoanei mele la Partidul Social Democrat.
Pe unii agenți din Penitenciarul Gherla îi lua gura pe dinainte, strigau după mine Pesedistule și pot da și numele lor, am și martori care pot să certifice cele spuse de mine. În momentul în care îi confruntam spunându-le să folosească un limbaj adecvat statutului și funcției pe care o au, mă amenințau că pixul și puterea e de partea lor și că dacă vor ei mă trimit pe camere cu cei mai periculoși criminali, unde de altfel m-au și trimis pentru ca aceștia să mă provoace să îmi fac probleme și ca urmare să nu mă eliberez în termenul pedepsei. Mi s-au întocmit mai multe rapoarte abuzive cum că aș fi lovit alți deținuți sau că aș fi luat legătura cu mediul extern prin alte modalități decât cele permise, care eu, contestându-le la judecătorul de supraveghere al penitenciarului, aducând probe și martori, dovedind că faptele nu sunt reale, judecatorul de supraveghere le-a anulat. Datorită acestor rapoarte întocmite nu mi s-a dat posibilitatea să lucrez în interiorul penitenciarului, lungindu-mi perioada de detenție cu 3 luni, neputând să îmi acumulez zile câștig din muncă.
Consider că unele penitenciare, în speță Penitenciarul Gherla, este unul care nu își atinge scopul de a reeduca deținuții, ba chiar mai mult agravează viața și comportamentul celui privat de libertate în sensul că îl dezumanizează. Norocul meu a fost că nu am stat decât o perioadă de 6 luni la Gherla, ulterior fiind transferat în Penitenciarul Bistrița.(…)
Selecția și cazarea deținuților se face după anumite criterii și condiții care trebuiesc îndeplinite de către deținut. Aici, ca și deținut, am fost selectat și evaluat de către comisia de muncă, acordându-mi-se post în cadrul compartimentului educativ și reintegrare deținuți. Aici nu doar eu, dar și alți deținuți cu studii, ajutăm și sprijinim alte persoane private de libertate în programe de alfabetizare, încurajând lectura și educația. (…) Sunt numeroși deținuți din țară care sunt încarcerați la Penitenciarul Bistrița, toți apreciază personalul și condițiile de aici fiindcă este un penitenciar în care îți poți ispăși pedeapsa în mod civilizat, atâta timp cât respecți regulile.
Indiferent că aș fi în libertate, sau speța de acum, că sunt închis, eu, Gabriel Rus, rămân aceeași persoană, verticală, care spune liber ceea ce gândește și își asumă atât lucrurile bune cât și cele mai puțin bune din viața mea. Consider că sistemul de detenție mi-a dat o lecție de viață, m-a întărit psihic, mi-a arătat și o altă latură a societății. Cu toate că sunt în penitenciar, implicarea mea în comunitate continuă, îmi continui și studiile universitare și rămân aceeași persoană dornică să ajute.
După eliberarea din penitenciar îmi propun înființarea unei fundații care să militeze pentru limitarea abuzurilor din sistemul judiciar, mai cu seama că eu m-am lovit de toate aceste defecte ale sistemului, care trebuiesc corectate, încât să nu mai ajungă și alte persoane să treacă prin ce am trecut eu și multi alții.”
