Tristețe și doliu în Runcu Salvei și în lumea literară care l-a cunoscut pe badea Vasile Dâncu. Poetul în vârstă de 79 de ani s-a stins azi-noapte. „A fost un fenomen: un țăran autodidact care și-a depașit condiția. A plecat din sat de două ori: prima dată să intre în Istoria Literaturii și Acum. Sper ca Dincolo să fie acea lume pe care a trăit-o, a visat-o și scris-o în cărți!”, a scris nepotul său, Vasile George Dâncu…
„…durerea nu-i dă târcoale. Vasile Dâncu nu tânjeşte de-adevăratelea după depărtări. Cu fiecare opincă preschimbată în corabie, el vrea să spună, cu infinit orgoliu, că adevăratele călătorii sunt ale minţii şi, mai presus de toate, ale meşteşugului punerii gândului în cuvânt potrivit…”, scria Irina Petraș referindu-se la Vasile Dâncu.
„Când, demult, a început să vorbească în versuri despre dealurile sale, a descoperit şi forţa Poeziei însăşi, aceea de a purta gândul, de a transporta, metaforal, spre orice zări...”, remarca Irina Petraș, președintele Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca.
Nepotul său, Vasile George Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană, a anunțat, în această dimineață: „A fost un fenomen: un țăran autodidact care și-a depașit condiția. A plecat din sat de două ori: prima dată să intre în Istoria Literaturii și Acum. Sper ca Dincolo să fie acea lume pe care a trăit-o, a visat-o și scris-o în cărți!
Chiar de n-am acoperire-n aur
pentru multe
din versurile mele
tu iartă-mă, zeiță,
sunt truditor cu sapa.
Lasă-mă la miezul
fiecărei nopți
când nimeni nu-i în templu
să vin și să-ți închin
a mea pentru tine
de laudă cântare.”
(Pentru Minerva)