Este ok să-ți dai cu părerea într-o democrație câștigată prin efortul unora care zac în mormânt. N-ai fost acolo, nu știi ce înseamnă să-ți treacă glonțul pe la ureche, altfel decât i-a trecut lui Adrian Năstase cu fular cu tot.
Poți să emiți judecăți în consens cu faptul că ți-a dat Dumnezeu mâini, picioare, deget opozabil și conștiință, dar în vâltoarea vieții te lovești și de gunoier, și de femeie de serviciu, electrician, instalator, sportiv, artist, politician, diplomat etc, de fapt de nomenclatorul de meserii.
Dacă ești zgârcit ca și Dinu Păturică sau Țiriac înclini să crezi că te pricepi la toate. Nu are importanță cât costă mătura, priza, chiuveta, o întrunire tripartită sau un summit. Știi tu mai bine pentru câ ești român.
Uite-așa economia, de fapt zgârcenia dusă la rang de virtute proletară, ne aruncă în derizoriul concepțiilor ilustrate de Diogene din butoiul singurătății.
Doamne-Doamne n-a fost darnic cu toată lumea. Nici măcar cu ziariștii. I-a împărțit pe criterii: politic, economic, sănătate, can-can, sport, paparazzi, iar pâinea este mare, crescută uneori cu făină din grâu ucrainean si drojdie de-a noastră.
Știu de pe google, cum altfel, că există 10 porunci paradoxale, scrise de un student de 19 ani și copiate de Maica Tereza, că doar nici ea nu le știa pe toate. Una dintre ele spune că ” Binele pe care îl faci astăzi va fi uitat maine. Fă bine oricum”.
Cam asta facem noi la Bistrițeanul.ro. Ajutăm cât putem. Expunem fapte, idei, amendăm prostia, indolența, nepăsarea care este cam totuna, dar nu ne declarăm deținătorii adevărului absolut.
Mai citim și din Shakespeare că doar „Răul pe care îl fac oamenii trăiește și după ei. Binele pe care îl fac este îngropat cu ei.”
Preferăm să fim îngropați cu binele, să reflectăm empatia față de cei aflați în suferință, să ne uităm în ochii copiilor speriați de gloanțe, să înțelegem lacrimile deznădejdii părinților, neputința bunicilor și să întindem o mână de ajutor.
“Dumnezeu nu îți va da oamenii pe care îi vrei, ci oamenii de care ai nevoie pentru a te ajuta, pentru a te răni, pentru a te părăsi, pentru a te iubi și pentru a te transforma în omul care ți-a fost dat să fii”, spunea Sfântul Nectarie din Eghin.
N-avem treabă cu geopolitica. N-avem treabă cu profilul psihologic al lui Zelinski sau Putin, cu efectele economice ale sâmburelui de cireașă extras cu forcepsul. Avem treabă cu oamenii. Ne adresăm lor. Le cerem ajutorul pentru alții. Indiferent dacă sunt botezați de mici sau mai târziu.
N-avem ideologii. Avem binele ca scut. În general. În particular suntem diferiți. Eu, de exemplu, mă pricep la toate. Sunt polivalent ca expresie a jurnalismului post-revoluționar. Când este vorba să fac o faptă bună, mă supun majorității. Dar, în esență, la budă mă duc singur. Ca orice rege, așa cum spune proverbul. Altfel, eram mai sărac sufletește. Și mă murdăream de geopolitic, analize economice și strategii comunitare pe la nas.
Am batistă, slavă Domnului! Slava Ucraina!
