Ani de zile, Izabela Egyed a lucrat alături de soțul său pe șantiere din întreaga țară, la instalații sanitare și erau recunoscuți ca o echipă de profesionisti în încălzirea în pardoseală. După nașterea celei de-a patra fetițe – Miriam, Izabela s-a reprofilat total și s-a îndreptat spre prăjituri, pe care le făcea cu plăcere de când se știe. Au urmat doi ani de învățat la foc continuu și cursuri peste cursuri, Izabela reușind chiar zilele trecute să le ofere bistrițenilor posibilitatea să îi guste bunătățile într-o cofetărie micuță, modestă, dar cochetă, deschisă cu mult entuziasm pe strada Dornei.

„O femeie simplă de la țară, cu frică de Dumnezeu”, așa se prezintă Izabela Egyed din Dumitrița. Are 37 de ani și ultimii ani i-a petrecut pe șantiere alături de soțul său, care se ocupă de instalații sanitare de nu mai puțin de 18 ani.

A lucrat cot la cot cu el la încălziri în pardoseală pe șantiere din întreaga țară, până la nașterea minunii mici a familiei, Miriam, cel de-al patrulea copil al tinerei familii.

„Am lucrat pe șantier la instalații sanitare, cu soțul meu, care se ocupă cu asta de 18 ani. E o meserie foarte frumoasă, dacă îți place. Am lucrat până în luna a 8-a pe șantier, prin toată țara”, povestește Izabela Egyed.

După ce s-a născut cea mică, Izabela și-a îndreptat atenția spre o altă mare pasiune de-a sa: prăjiturile.

Și acum are acasă un cuptor pe lemne, unde la sfârșit de săptămână mai face pâine, cozonaci și plăcinte tradiționale.

A început cu un robot clasic de bucătărie, cu care încet, încet, a început să facă magie și să-i iasă din mână prăjituri sofisticate.

„Am cuptor tradițional acasă la Dumitrița, la fiecare final de săptămână mai fac în cuptor pâine, cozonaci, prăjituri tradiționale. La plăcintele tradiționale și prăjituri e o diferență până la Dumnezeu în cer dacă-s făcute în cuptor pe lemne. Focul le dă o dulceață și o altă textură la aluat, la blat. La noi nu a fost nimeni cofetar în familie, pentru mine a venit ca un hobby, ca o febră” – ne-a declarat Izabela.

Cea care i-a deschis mai tare apetitul pentru dulciuri a fost chiar mezina Miriam, care, la doi ani jumate, este „asistenta sa personală”. Aceasta a și dat numele laboratorului – cofetărie „Dulce Miriam”, pe care l-a deschis acum 8 luni, inițial în zona Dragoș Vodă. Fiind o zonă mai rău famată a orașului, după ce laboratorul i-a fost spart de trei ori s-a decis să se mute în centru, încurajată pe de altă parte și de succesul pe care-l aveau prăjiturile ei, mereu lăudate de cei care ajung să le deguste.

Alături de ea sunt toate cele patru fete, mâna dreaptă fiind fiica cea mare care acum termină Liceul Sanitar și se pregătește să devină medic.

Cursurilor de calificare și mentorat pe care le-a urmat s-au întins pe aproape doi ani. Doi ani în care Izabela a testat, a experimentat, iar cei mai aprigi critici au fost chiar membrii familiei care, mărturisește, abia așteptau finalul de săptămână pentru ca Izabela să mai testeze un tort sau o prăjitură.

Izabela se încăpățânează să folosească doar ingrediente naturale și de calitate, iar asta dă gustul savuros, care-i face pe bistrițenii care deja i-au călcat pragul la Dulce Miriam de pe strada Dornei să revină.

„Am improvizat, am experimentat și testat și mi-am făct propriile rețete. Țin mult la ingrediente, să fie de calitate. Sincer vă spun nici nu știu să lucrez cu mixuri și prafuri. Mă mândresc cu tot ce iese din mâna noastră. Ador să fac moussuri, sunt specialitatea mea! Toate sunt făcute de la zero de mine, să știți. Nu cumpăr coji sau foi, totul e făcut aici. Eu dacă văd un borcan cu vișine sau căpșuni trebuie să fac ceva cu el, trebuie să-l transform într-un mousse sau o prăjitură”, ne spune Izabela.

Vitrina din cofetăria Dulce Miriam de pe str. Dornei este în continuă schimbare, asta pentru că Izabela face în fiecare săptămână tot alte și alte prăjituri. Cei care îi calcă pragul pot încerca prăjituri clasice, tarte sau chiar felii de tort.

Printre prăjiturile care vă fac cu ochiul de la vitrină perioada aceasta se numără Medovik, care și este printre cele mai apreciate, prăjituri cu căpșuni, celebrele amandine sau chiar tort Ferrero Rocher.

Chiar și bistrițenii care au diabet și poftesc la o prăjitură gustoasă găsesc alternative la Dulce Miriam. Asta pentru că una dintre fetele Izabelei are epilepsie, iar boala a obligat-o pe pe aceasta să înjumătățească și cantitățile de zahăr folosite.

„Pasiunea pentru prăjituri a devenit o boală! I-am înnebunit pe toți din casă. Casa noastră s-a transformat într-un laborator în perioada în care am făcut cursurile, găseai peste tot forme din silicon și alte accesorii. Atunci a și venit soțul cu ideea să facem un laborator și ne-am investit economiile. Toți investim în cofetărie, inclusiv copiii, vor să își dea alocațiile să cumpărăm una alta. Ei mă susțin, toți, iar când vezi că ai ajutorul acesta din partea copiilor, ți-e mai mare dragul. De când am deschis am văzut că oamenilor le tihnește de prăjiturile mele. Asta e cea mai mare bucurie, când e omul mulțumit și revine. Face mult”, mai spune Izabela.