În perioada octombrie – noiembrie, la Bistrița s-a derulat Campania pro-cultură SLOVE care a presupus, între altele, un concurs de creație literară. Elevii de gimnaziu au primit drept temă: „A fost odată… toamna….”). Liceenii au avut drept temă „Alchimie” (secțiunea proză) și „Tineri în Europa de mâine” (secțiunea eseu). Astăzi vă propunem câteva dintre cele mai frumoase poeme trimise în concurs. Sunt semnate de Alexandru Frandeș (CNLR), Andrei Bontaș (CNAM), Valeria Motofelea (CNLR) și Patricia Pomană (Liceul „Tudor Jarda”).

Alexandru Frandeș (cls XI-a CNLR)

Poemul meu tokyo

Vreau să-ți povestesc

despre poemul meu tokyo

despre asfaltul de sub unghiile mele

despre bătăușul dintre gară și magazin

despre momentul în gaura de vierme

despre poemele lui dună

despre dominația lăcustelor

despre ipohondrie

despre buza ta de jos

despre mătura din camera lui tata

despre poemul meu tokyo

despre o lupă

despre un strop de nămol

despre un bătrân.

Vreau să-ți povestesc cum

mi-am pierdut degetul

în crăpătura din asflat & cum

am scris nisipul. E vorba despre

cerneala din carne

despre o lupă

poemul meu tokyo.

Vreau să-ți povestesc și tu să taci

să nu mă crezi

să-mi dai înapoi limonada

cu fructe de pădure să

nu mă crezi să-mi dai înapoi

limonada pentru a nu o

bea.

Vreau să-ți povestesc în 25

de minute cum i-a picat brațul

femeii

& cum i-a crescut la loc.

Vreau să-ți povestesc & apoi

să nu-ți mai povestesc

poemul meu tokyo.

Sau o lăsăm pe altă dată.

Clătită

Pe un panou publicitar —

un medic mângâie o minoră.

O coadă de mașini intră

și iese

din pământ.

La nord – o bucată de lemn.

O tipă își freacă spatele

cu nisip. Are ochii goi.

Din spate îi ies

coarne de ren.

Își mișcă șoldurile

în fața unui ghem de ață

pe jumate deșirat.

La un radio – suspicious minds.

Plaja e suspendată la trei metri

peste nivelul mării.

Medicul de pe panou e hipnotizat

de mișcările tipei. Minora

se simte abandonată.

La nord – o bucată de lemn.

Greață într-o baie cu

plată pentru tiriști. Tipa

își pune ochii pe tavă.

Îmi strâng pumnii doar

pentru a-i relaxa.

Greață.

La nord nord nord.

O bucată de lemn.

Mușc bucata de lemn

tipa moare.

Mișcările rămân în aer.

Gresia din baia de sus e verde.

Ghemul de ață

s-a deșirat de tot.

Accident

pe autostradă.

data aia

Ploaia curge           noi stăm

sub umbrelă            e neagră

privim o piatră

ne ia amețeala geometrică

„Adu-ți aminte de data aia când am vorbit despre poezie”

Valeria Motofelea (cls XI-a CNLR)

Black April

Se leagănă ciorile 

De șuvițele mele arse,

Se leagănă pleoapele 

De craniul meu .

Sar pe trambulină

Încerc să prind munții

Alcoolul din sânge sare și el .

Mă autodiger.

Zbor sus.

Mă autodiger.

Neuromecanica

Creierul nu mă mai urmează.

Rămâne  in spate ,

Are mersul greoi

Si granițe mici.

Încerc să îl trag de mână ,

Să îl resuscitez .

Se scurge printre degete ,

Îl remodelez.

Șlefuiesc cu atenție fiecare denivelare ,

Ii revopsesc fiecare neuron.

Am reaprins instalația cu succes. 

Nu imi mai urmez creierul .

Mă obosesc luminițele stridente 

 și ideile geniale.

Andrei Bontaș (cls XII-a CNAM)

Halucinație de doliu

Încurc timpurile între ele

Nu știu dacă astăzi a trecut

Sau dacă astăzi e trecut

Parcă ieri 15 septembrie te vedeam

în rochia ta de funeralii

tușind în gol, trăind din plin

În aer pluteau microorganisme de praf

perfect vizibile în lumina revărsată

Mă uitam la tine, tu la mine

și eram amândoi alb-negru

ca și cum am fi fost desenați în creion

Mi-am zis, în gând răpus, că

poate toate momentele astea dureroase, frumoase

trebuie că sunt desenate de vreun artist

în prealabil

înainte să fie trăite

Erau mai multe dovezi:

zâmbetul tău pictat pe față

detaliile ușor suprarealiste

ale frumuseții ăsteia îndurerate din tine

pe care habar n-am cum să le descriu cu inima

Deși te privesc de ani de zile

te pot cuprinde doar cu mintea

ți-aș oferi un portret chimic

fiecare detaliu efectuat cerebral

n-ai ști să te uiți la tine

tu nu te cunoști

tu nu știi să te vezi

cum te vede ochiul uman

Îți cenzurai o lacrimă

te forțai să nu plângi

oamenii scoteau complimente ca dintr-un

sac fără fund

condoleanțe, fată fără suflet

a murit întunericul din tine

poți să-mi stai la piept acum

și să-mi pătezi cămașă cu rimel

Ca un actor ce-și uită individualitatea

ai început să valsezi cu mine

era de parcă încă ai fi la 18

prea tânără să știi ce înseamnă moartea

și Doamne-Doamne

În amețeala de praf

și în lumina sepia de toamnă

văduva și salvatorul

lipiți, interconectați

se văitau într-o legănare

ca de salcie pe timp de furtună

văduva și salvatorul

topiți ca niște ursuleți gumați

în soarele scurs

Am încurcat prezentul cu trecutul

amintirile își pierd conturul

într-o acuarelă delicată

eu mă uit în zarea asta fulgurantă

și tu dispari

îmi pun jobenul pe cap

iau cartea în care te țin presată

ca pe o frunză

verific adresa celor de la pompe funebre

și-ți mai citesc o dată epitaful:

„Nu sta la mormântul meu și plânge

Nu sunt acolo. Nu am murit.”

Patricia Letiția Pomană (cls XII-a Liceul Tudor Jarda Bistrița)

Nu te mai…

Nu te mai port în suflet… 

Nici în haine, nici în papuci. 

Numele tău îl auzeam în urlet, 

Acum nici urletul nu-l mai apuci. 

Nu te mai port de o vară 

Nici să pot, nici să-mi doresc, 

Iartă-mă că te-am vrut în primăvară, 

De iarnă și toamnă, nici nu mai vorbesc. 

Nu te mai port pe piele,

Căci simt că arde.

Nu te mai văd printre stele,

Deși obișnuiam să te deosebesc de miliarde. 

Nici patul nu mai vrea sa doarmă 

Fără tine.

Stă să moară. 

Iar oglinda, 

Spartă de când ai plecat. 

Nu te mai ...

citesc 

Nu te mai…

scriu 

Nu te mai …

primesc. 

*****

Creațiile de mai sus au fost premiate în cadrul Campaniei Pro Cultură SLOVE.

Campania se derulează de 14 ani grație implicării Direcției Educație, Turism din cadrul Primăriei Bistrița.

În perioada octombrie – noiembrie, s-a organizat un concurs de creație literară destinat elevilor de gimnaziu (pe tema „A fost odată… toamna….”). Liceeni au avut drept temă „Alchimie” (secțiunea proză) și „Tineri în Europa de mâine” (secțiunea eseu). La secțiunea de poezie nu a fost impusă o temă anume.

Concursul își propune stimularea creativității elevilor și încurajarea unor noi talente literare.

Peste 100 de lucrări literare au fost trimise la secțiunile aflate în concurs. Peste 400 de elevi ai claselor primare au ilustrat în impresionante desene câte un „Pastel de toamnă”.