„De dragul câtorva prejudecăți entuziaste, mai nimeni nu-l citește cu adevărat pe Eminescu… Iar cât se citește, se citește superficial și mărginit la câteva poezii rău consacrate de școală. Eminescu tinde tot mai mult să devină „Eminescu”.
Ceva pus deoparte în lada de zestre a nației și de care ești mândru că se află acolo, ferit de orice întâmplări. Este însă vremea să se întâmple ceva cu ce ne-a rămas e la el: o lărgire și o adâncire a cunoașterii și a înțelegerii noastre…”, ne avertizează profesorul, traducătorul, filosoful și eseistul Petru Creția.
Cuvintele lui Petru Creția însoțesc amplul și elegantul volum de poeme pe care îl găsiți la Librăria Casa Cărții din Piața Mihai Eminescu.
„Eminescu nu a avut timp să-şi adune creaţia într-un volum „de autor”, tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp să o încheie, lăsându-ne moştenire un şantier de proporţii uriaşe – pe cât de fascinant, pe atât de copleşitor.
Această nouă ediţie restituie o parte însemnată a operei poetice, readucând-o, totodată, la datele ei primordiale: ordonate potrivit anilor când au fost scrise şi însoţite de note ample care evocă elemente biografice sau detalii de atelier, poeziile eminesciene câştigă în puritate.
Le putem citi cu adevărat „aşa cum le-a scris Eminescu”, iar nu cum le-au reordonat numeroşii săi editori, de-a lungul timpului.
Ceea ce antologia de faţă desluşeşte, în epura cronologiei sale interne, este viteza de evoluţie a unui poet care, deşi începe a scrie sub auspiciile paşoptismului, duce, cu geniul său, lirica românească la apogeul romantismului, pentru a o ancora apoi în zorii modernităţii, ce vor lumina lumea literară românească abia în secolul posterităţii eminesciene”, consemnează Ioana Bot.
Constantin Noica – Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti
„Ne-am obişnuit să spunem că Eminescu este un geniu.
Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit şi spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicaţie; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere.
Înainte însă de a socoti un creator geniu, este bine să vezi ce anume a făcut el spre a fi unul sau ca să-şi slujească geniul. Şi, înainte de a te scuza că tu nu eşti un geniu – sau alteori de a da vina pe împrejurări că n-au favorizat genialitatea ta ascunsă –, este bine să vezi care-ţi sunt răspunderile, în spiritualitatea şi chiar în animalitatea omului de cultură din tine.
În amândouă privinţele, caietele lui Eminescu sunt o binecuvântare. Cu un câştig în plus: acela de a demitiza pe Eminescu.” — CONSTANTIN NOICA
S-a stins viața falnicei Bistrițe,
Cu arteziene, struți și festivaluri,
Cu pârtii și nocturne sus, pe dealuri,
Când ningea fain și fără lapovițe.
Bistrița – bal mascat și recitaluri
Consacră școli, directori, grădinițe,
Cu popi care-i servesc din lingurițe
Pe cei ce-și fac prin ceruri idealuri.
Un turn săsesc sinistru ora bate.
Lumea întreabă: ce ne-aduce mâine?
Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.
Când Mureșanu singur mai rămâne
Să ne tragă din somnul cel de moarte,
Răsună viu “Deșteaptă-te, române!”
cel mai neangrijit parc din Bistrita este chiar parcul unde se afla statuia lui Eminescu!!! rondoul acela sarac si tot ce e acolo atat de meschin si vechi, nici macr un tei sau un plop fara sot……………..