Eric Emmanuel Schmitt, Răzbunarea iertării, Humanitas, 2019
Două gemene adorabile văd lumina zilei într-un sat idilic, dar viața lor nu se va dovedi atât de feerică pe cât o prevestea povestea nașterii lor: la început nedespărțite, vor ajunge rivale, dacă nu chiar dușmance de moarte. Un bancher versat și cinic, mereu răsfățat de soartă, învață, de la o mamă dispusă să renunțe la tot pentru fiul ei, lecția sacrificiului și a iertării. Un criminal în serie închis pe viață este chemat săptămânal la vorbitor, dar nu de mama lui, ci de cea a cărei fiică a ucis-o cu bestialitate. Ce urmărește îndurerata Elise? L-a iertat pe monstru, sau vrea să-i alunge liniștea? Zilele tihnite ale lui Werner von Breslau, un nonagenar retras, fost pilot de vânătoare reconvertit în grădinar pasionat, se îmbogățesc cu imprevizibilele vizite ale lui Daphne, o fetiță din vecini, alături de care bătrânul taciturn va descoperi calea spre inocență.
Erich von Däniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Lifestyle Publishing, 2018
Publicată în urmă cu peste 50 de ani, Amintiri despre viitor a declanșat o schimbare a felului în care omenirea vedea cosmosul. Într-o epocă a cursei spațiale militarizate, Eric von Daniken a afirmat cu îndrazneală că Pământul, la începuturile istoriei sale, a fost vizitat de ființe extraterestre avansate, care au lăsat urme în diferite zone ale globului terestru. În următoarele cinci decenii, prin cele peste 40 de cărți scrise, von Daniken și-a consolidat argumentația potrivit căreia planeta noastră a fost vizitată de extratereștri, iar Amintiri despre viitor a devenit un bestseller internațional. Acum, în Zeii nu ne-au părăsit niciodată, von Daniken susține că recentele progrese înregistrate în biotehnologie, astrofizică, inginerie și inteligența artificială nu fac decât să-i valideze teoria astronauților antici și că specia umană se înscrie pe aceeași traiectorie a colonizării interplanetare, exact la fel cum a sugerat el că a fost colonizat și Pamântul.
Oriana Fallaci, Scrisoare unui copil nicicând născut, Școala aredeleană, 2017
Oriana Fallaci. A fost supranumită – și pe bună dreptate – la polemista indomita. În cazul ei, acest adjectiv, indomito, nu poate fi tradus în românește decât prin mai multe cuvinte care, toate, compun extraordinara personalitate a acestui Om: dârz, neîngenuncheat, invincibil, neînfricat, demn și cutezător. La toate acestea sunt de adăugat și altele, substantive de astă dată, și transformate în țeluri ale existenței sale: libertatea, curajul, adevărul. Ele, cuvintele acestea, și-au dezvăluit înalta lor motivație în toate cărțile ei – inclusiv în Scrisoare unui copil nicicând născut – și s-au transformat în dovezi zbuciumante ale unei vieți care, pentru Oriana, a avut, dintotdeauna, patru sensuri capitale: amare, soffrire, lottare și vincere.
