Habar nu avem cum va arăta piaţa muncii în 2050. Părerea generală este că învăţarea automată şi robotica vor schimba aproape toate sectoarele muncii – de la fabricarea iaurtului la predarea cursurilor de yoga… Unii cred că, în doar un deceniu sau două, miliarde de oameni vor fi disponibilizaţi… Alţii susţin că, şi pe termen lung, automatizarea va genera în continuare noi locuri de muncă şi mai multă prosperitate pentru toţi…
Aşadar, ne aflăm în pragul unei transformări terifiante sau aceste previziuni sunt doar un exemplu de isterie neîntemeiată?
Fragmentul de mai sus îi aparţine profesorului universitar Yuval Noah Harari de la Univerisitatea Oxford. În august 2018 acesta publica volumul 21 de lecţii pentru secolul 21 – carte tradusă şi în România şi publicată la Editura Polirom în acest an.
Cartea este structurată în 5 părţi, divizate în 21 de capitole:
Inteligenţa Artificială îi întrece pe oameni inclusiv la înţelegerea emoţiilor umane…
Oamenii au două tipuri de abilităţi – fizice şi cognitive. În trecut, maşinile le-au făcut concurenţă oamenilor doar în ceea ce priveşte abilităţile fizice, în vreme ce oamenii şi-au păstrat un avantaj enorm în faţa maşinilor – cunoaşterea. Astfel, pe măsură ce muncile manuale din agricultură şi industrie au fost automatizate, au apărut noi locuri de muncă în sfera serviciilor care necesitau abilităţile cognitive pe care le deţineau doar oamenii: învăţare, analiză, comunicare şi, mai presus de orice, înţelegerea emoţiilor umane. Totuşi, Inteligenţa Artificială începe să-i întreacă pe oameni la tot mai multe dintre aceste abilităţi, inclusiv în ceea ce priveşte înţelegerea emoţiilor umane…
Este esenţial să conştientizăm că revoluţia implicată de Inteligenţa Artificială nu înseamnă doar computere mai rapide şi mai inteligente. Ea este alimentată şi de inovaţiile din ştiinţele naturale şi ştiinţele sociale.
Inteligenţa Artificială nu este gata doar să pătrundă în mintea oamenilor şi să-i întreacă în privinţa abilităţilor până acum tipic umane. Ea se bucură de asemenea de abilităţi nonumane, care fac ca diferenţa dintre o Inteligenţă Artificială şi un muncitor uman să fie mai curând de tip decât doar de grad. Două abilităţi nonumane deosebit de importante pe care le deţine Inteligenţa Artificială sunt acelea de a se conecta şi updata.
Slujbe noi?
Pierderea multor slujbe tradiţionale din toate domeniile, de la artă la serviciile medicale, va fi compensată parţial de noi locuri de muncă umane. Medicii generalişti axaţi pe diagnosticarea bolilor cunoscute şi administrarea unor tratamente familiare vor fi înlocuiţi probabil cu doctori IA (Inteligenţa Artificială). Dar tocmai din această cauză vor fi mai mulţi bani pentru a-i plăti pe doctorii umani şi pe asistenţii de laborator să facă cercetări revoluţionare sau să creeze medicamente noi…
În loc să concureze cu Inteligenţa Artificială, oamenii ar putea să se concentreze asupra întreţinerii şi exloatării inteligenţei artificiale.
… Piaţa muncii din 2050 ar putea fi caracterizată mai curând de cooperarea dintre om şi IA decât de concurenţa lor.
Problema cu toate aceste slujbe noi este însă că vor necesita probabil niveluri ridicate de competenţă. Şi, prin urmare, nu vor rezolva problemele şomerilor necalificaţi. Crearea unor noi slujbe pentru oameni s-ar putea dovedi mai uşor decât recalificarea oamenilor în vederea ocupării acestor locuri de muncă.
În 1920 un muncitor rămas şomer la o fermă din cauza mecanizării agriculturii îşi putea găsi un loc de muncă într-o fabrică producătoare de tractoare. În 1980 un muncitor concediat dintr-o fabrică putea să se angajeze casier la un supermarket.
Asemenea schimbări ocupaţionale erau fezabile, fiindcă trecerea de la fermă la fabrică şi de la fabrică la supermarket necesita doar o recalificare limitată. Dar în 2050 un casier sau un textilist care îşi va pierde locul de muncă în favoarea unui robot, nu va putea începe să muncească în calitate de cercetător în domeniul cancerului, ca operator de dronă sau în cadrul unei echipe bancare om-Inteligenţa Artificială. Nu va avea abilităţile necesare. …
Un scenariu mult mai înspăimântător
Prin urmare, în ciuda apariţiei unui număr mare de slujbe noi pentru oameni, am putea asista la apariţia unei noi clase „inutile”.
Dacă vom reuşi să combinăm o plasă de siguranţă economică universală cu comunităţi puternice şi preocupări cu însemnătate, s-ar putea ca pierderea locurilor noastre de muncă în favoarea algoritmilor să se dovedească a fi de fapt o binecuvântare.
Însă pierderea controlului asupra vieţii noastre este un scenariu mult mai înspăimântător. Pe lângă pericolul şomajului în masă, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze şi mai mult este transferul autorităţii de la oameni la algoritmi, care ar putea să ne spulbere tot ce a mai rămas din credinţa în povestea liberală şi să faciliteze ascensiunea dictaturilor digitale.
Foto @ filmecarti.ro
