Mama și tata au rămas în grădina dintre mesteceni, răsucind fânul de pe o parte pe alta. De acum, ei vor fi mereu acolo, în ziua aceea de vară.
Vor purta rochii ușoare și pantaloni scurți, iar ulciorul cu apă va rămâne mereu proptit de plopul din creastă. Viețile lor vor continua netulburate. Doar eu voi fi de acum în afara drumului, cu timpul și moartea înfipte în mine. Suspendată cum sunt, deasupra corpului rămas mic, ochii mi se deschid larg, tot mai larg. Sunt lucidă și separată de tot ce îmi e drag. De-acum știu că atunci când mă voi ridica, când îmi voi scutura hainele de praf, când mă voi duce spre casă și voi deschide poarta – fiecare gest va fi o dată. O singură dată. Timpul se va răsuci în mine ca o cange și moartea va sta mereu deasupra mea.
Frica mă prinde de gât.
Textul de mai sus este semnat de poeta Emanuela Ignățoiu-Sora și face parte din Antologia „poezia e la bistrița”.
E vorba despre 500 de pagini care cuprind creațiile celor 28 de autori invitați în aceste zile, la festivalul internațional Poezia e la Bistrița.
Dacă, din cine știe ce motive obiective, nu ați reușit să-i ascultați pe poeți recitându-și poemele – aveți acum ocazia să primiți Antologia „poezia e la bistrița” 2022.
Aici veți găsi texte semnate de Mugur Grosu, Magda Cârneci, Cătălina Stanislav, Raluca Boantă, Șerban Axinte, Teodor Dună, Emanuela Ignățoiu Sora, Merlich Saia, Ion Buzu (Republica Moldova), Radu Vancu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Sánta Miriám, Kata Győrfi, Denisa Arcip, Péter Demény, Nada Topić (Croația), Miroslav Kirin (Croația), Adrian Oproiu, Zsolt Karácsonyi, Claudia Caparrós (Spania), Carlos Catena Cózar (Spania), Ann Cotten (Germania), Alexandru Bulucz (Germania), Dinu Flămând, José Luís Peixoto (Portugalia), Simona Popescu și Ion Mureșan.
Bonus: antologia cuprinde și câteva poeme ale Tatianei Țîbuleac, prozatoarea invitată de poeți la Bistrița.
Din munții furați de străini,
Am fost până la împăratul
Să-i cer, să ni-i dea înapoi,
S-argumentez dezideratul.
Îmi ziceau domn învățător,
Făceam petiții în germană,
Zburam ca șoimul călător,
Spre Transilvania romană.
Fiți blestemați, năsăudeni,
Cu epitetul cel mai drastic,
Eu i-am scos munții înapoi,
Fără gunoaie, fără plastic.
Iar munții, dați de împărat,
V-au devenit rapid, fiefuri,
Și eu muream uitat pe pat,
Și voi vă lăudați la chefuri.
Fiți blestemați, năsăudeni,
Avizi de mici și de șaorme,
Îmi trebuiau pe casă corni
Și nu găseați legale forme.
Fiți blestemați, năsăudeni,
Cât inspectorii puși politic,
Primesc misiune și în școli
Răpun zeloși spiritul critic.
Dintre gunoaie între proști
Inteligenți ce fac pe proștii,
Fiți blestemați, năsăudeni,
În frunte cu primarii voștri.