Un modest, dar foarte luminat învăţător din Feldru – caz aproape unic în istoria culturii române – îl obliga pe Franz Iosif, împăratul Austriei, să emită o rezoluţie care să rezolve delicata problemă a averilor grănicereşti. Este vorba despre Vasile Nașcu, de care ne amintim de fiecare dată când trecem pragul Muzeului Grăniceresc din Năsăud:
Parcul Muzeului Grăniceresc din Năsăud găzduieşte o operă de artă de mare valoare, poate insuficient evidențiată. E vorba despre bustul în bronz al învăţătorului Vasile Naşcu (1816-1867).
Originar din Feldru, învățătorul Vasile Nașcu s-a remarcat în lupta dusă pentru transferarea bunurilor Regimentului Grăniceresc, în folosinţa populaţiei româneşti din fostul teritoriu de graniţă. Se întâmpla acum vreo 200 de ani, după desfiinţarea administraţiei militare în 1851.
Ideea realizării acestei lucrări s-a născut între anii 1930-1935. A aparţinut unui grup de tineri intelectuali din Năsăud, ei fiind sprijiniţi de senatorul Victor Moldovan.
Rodul acestor preocupări s-a concretizat în două busturi în bronz, realizate de sculptorul Cornel Medrea.
Unul a fost ridicat în faţa Căminului Cultural din Feldru și a fost dezvelit în 7 octombrie 1947.
Al doilea a fost ridicat pe soclu în 7 octombrie 1967, în faţa fostei cazărmi din Năsăud, astăzi Muzeul Grăniceresc Năsăudean – ne amintește dr. Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc.
În ce-l priveşte pe autor, Cornel Medrea (1888-1964) este unul dintre sculptorii de prestigiu ai ţării – profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi membru al Academiei Române.
Pe Bistrițeanul.ro puteți să accesați direct linkul care vă permite un spectaculos tur virtual în Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud:
VIDEO: Minuni de explorat, la Muzeul Județean din Bistrița…!
Cine a fost Vasile Nașcu
Vasile Naşcu s-a născut la Feldru, în 1816, într-o familie de ţărani grăniceri. A făcut primii ani de şcoală în satul natal, a urmat Şcoala superioară normală din Năsăud. După serviciul militar de 5 ani, a terminat cursurile pedagogice – în 1838 fiind numit învăţător în Feldru. Aici a predat până în 1850, când a fost transferat la Şcoala Normală din Năsăud.
Ca învăţător a avut merite deosebite, atât în activitatea de la clasă, cât şi în obişnuirea elevilor cu activităţi practice precum creşterea pomilor fructiferi.
A depus o activitate deosebită pentru a lămuri situaţia locuitorilor de pe Valea Rodnei. A adunat documente referitoare la drepturile de proprietate grănicerească, iar ca membru al Comitetului scolastic, a lucrat 10 ani pentru apărarea proprietăţilor grănicereşti. A făcut posibil ca, din fondul de montur venit la dispoziţia grănicerilor, să se ofere 4-5.000 de florini pentru tinerii care urmau diferite şcoli.
A luptat şi a obţinut recâştigarea dreptului de crâşmărit pentru 29 de comune (din care o parte mergea spre şcolile comunale) şi a drepturilor asupra unor munţi şi păduri. A avut un merit deosebit la deschiderea gimnaziului năsăudean, contribuind la îmbunătăţirea salariilor învăţătorilor de la Şcoala normală, trivială şi de fete.
Cum a început totul
Pe când era învăţător la Feldru, aici a izbucnit o ceartă între localnici şi saşii din Jad (actualmente Livezile). Pentru că saşii mutaseră semnele de hotar înspre malurile Someşului, încălcând din nou hotarul feldrihanilor.
Vasile Naşcu a fost cel care a întocmit atunci un protest în scris. În fruntea unei delegaţii de 17 ţărani, Vasile Nașcu a prezentat protestul la comandantul Regimentului de grăniceri, cerând să se facă dreptate.
La doar 24 de ani, pe jos până la Viena
Cu acest protest a călătorit învăţătorul din Feldru de şase ori până la Viena. Prima dintre călătorii s-a întâmplat pe când învăţătorul avea doar 24 de ani, în 1840, iar ultima în 1867.
În 1860, împreună cu căpitanul George Lica din Sîngeorz-Băi, căpitanul Ion Purcăilă din Bârgău şi Ioachim Mureşan, primul jurist român din ţinutul Năsăudului – Vasile Naşcu ajunge din nou la Viena. De această dată cu un memoriu semnat de cei patru şi întocmit pe baza documentelor aduse de Naşcu „cu desagi” de la Viena. Documentul a fost înmânat monarhului pe 13 decembrie 1860.
Este meritul incontestabil al lui Vasile Naşcu care – rămas singur la Viena aproape un an de zile şi părăsit de prieteni – a stăruit cu multă încăpăţânare să-i convingă pe miniştri austrieci că cererile exprimate în petiţie îndreptăţite. La Viena, Vasile Nașcu a purtat discuţii aprinse cu primul ministru, arhiducele Rainer, cu ministrul de finanţe şi cu preşedintele Cancelariei Aulice Transilvane. A ajuns, în cele din urmă chiar în faţa împăratului Franz Iosif. În cele din urmă, împăratul s-a văzut silit să emită o rezoluţie, pe 27 august 1861 care să rezolve delicata problemă a averilor grănicereşti…
Sursa @ Vasile Naşcu – 200 de ani de la naştere – Diaspora Feldrului îşi omagiază plaiurile natale, volum coordonat de Alexandru Uiuiu şi publicat la Editura Charmides în 2016
