În seria „Cultura Urbană – Cultura Dezbaterii”, la Centrul Cultural George Coşbuc s-a desfășurat ieri conferința „Epoca Narcisismului: În Marginea Operei lui Christopher Lasch”.

Publicul a avut parte de o prezentare a traducerilor în limba română ale istoricului şi criticului cultural american Cristopher Lasch. Două dintre cărțile sale – Revolta Elitelor și Refugiu într-o lume fără suflet – au fost publicate la Editura Alexandria.

Ediția este îngrijită de filosoful bistrițean Claudiu Gaiu, care a anunțat că este în curs de apariție și celebra Cultura Narcisismului – „best-sellerul care îl recomandă drept un critic social și cultural redutabil”, după cum a subliniat moderatorul Simion Pop:

Volumele lui Cristopher Lasch se pot achiziționa online de AICI.

Dezbaterea s-a concentrat pe câteva dintre temele operei lui Christopher Lasch și pe actualitatea acestora.

Un moment emoționant, înaintea dezbaterii: organizatorii au oferit publicului inclusiv mesajul fiicei lui Cristopher Lasch.

Elisabeth Lasch-Quinn este ea însăși profesoară de istorie și autoarea unor cărți. S-a declarat impresionată de organizarea dezbaterii la Bistrița, mulțumind celor prezenți pentru evocarea figurii tatălui său.

Claudiu Gaiu – fiul istoricului de artă Corneliu Gaiu din Bistrița – a studiat filosofia la Cluj și Paris. Este autorul volumului de eseuri Rewind/Fast-forward (2018). Aici încearcă să depășească prin fragmentarism și parodie – stricta specializare furnizată de universitățile din Cluj și din Paris.

A susţinut un doctorat consacrat scepticismului modernităţii timpurii, Prudența omului spiritual (2010): o anchetă asupra formelor clandestine ale vieții intelectuale. A tradus din franceză autori clasici și contemporani cu realizări teoretice în câmpul filosofiei sau al științelor umane (Nicolas Malebranche, Paul Veyne, Vilém Flusser).

Din 2020 este editor la Alexandria Publishing House. A îngrijit apariția în limba română a cărților lui Piotr Kropotkin, Costanzo Preve și Christopher Lasch.

Pornind de la conceptele lui Cristopher Lasch, Claudiu Gaiu s-a referit ieri la proiectul România Educată, evidențiind câteva dintre fisurile documentului: 

Anca Simitopol este doctor în Științe Politice (2012) al Universității din Ottawa, Canada, cu o teză despre Dostoievski și socialismul utopic francez.

În prezent este cercetător independent și autor al unor articole în domeniul istoriei ideilor, publicate în revista Romanian Review of Eurasian Studies, în volumul colectiv Render Unto God. Christianity and Capitalism in Crisis sau revista South-East European Journal of Political Science.

A tradus numeroase cărți din domeniul istoriei, al științelor politice și al filosofiei pentru editurile Alexandria, Litera și Tact. Printre traduceri se numără:

• Christopher Lasch, Refugiu într-o lume fără suflet,
• Greg Grandin, În umbra lui Kissinger. Moștenirea celui mai controversat om de stat din America
• Richard Rorty – Filosofie și oglinda naturii (împreună cu Alexandru Racu și Marius-Bogdan Tudor).

Ieri seară, Anca Simitopol a vorbit despre criza familiei așa cum este percepută de Cristopher Lasch în volumul Refugiu într-o lume fără suflet.

Oana Mateescu este lector universitar la Facultatea de Sociologie (Universitatea Babeș-Bolyai). După un doctorat în antropologie și istorie (University of Michigan) pe tema pădurilor devălmaşe vrâncene, a făcut cercetare postdoctorala (University of Bergen) într-un proiect comparativ despre contradicțiile claselor creative europene. Interesele și publicatiile ei se înscriu în câmpuri pecum antropologia istorică, economia și ecologia politică, antropologia muncii și tehnologiei, studii urbane și capitalism digital.

Attila Szigeti este filosof, lector universitar la Departamentul de Filosofie în limba maghiară al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, coordonator al masteratului de „Teorie critică și studii multiculturale” și a unor cercuri și activități exta-curiculare studențești. Este autor al volumelor Celălalt întrupat. Studii de fenomenologie contemporană (2011) și Langage et temps dans la phénoménologie de Lévinas (2004 / 2020).

Predă, cercetează și publică în diferite domenii ale filosofiei contemporane: teorie critică, filosofie franceză și fenomenologie contemporană, filosofia ştiinţelor cognitive. Este redactor fondator al revistei de filosofie „Kellék” și fost redactor al portalului de literatură și critică socială de stânga „a szem”.

Întreaga dezbatere dedicată lui Cristopher Lasch poate fi urmărită mai jos:

Christopher Lasch (1932-1994) este autorul unor importante eseuri de critică socială inspirate de studiul istoriei moderne. Reflecțiile sale se concentrează asupra prăbuşirii civilizaţionale resimţite de Occident începând cu anii ’70 ai secolului trecut.

„La scurt timp după apariţia celei mai cunoscute cărţi ale sale, Cultura narcisismului (1979), preşedintele SUA, Jimmy Carter preia expresiile autorului pentru a le vorbi americanilor despre lipsa de încredere şi pierderea sensului vieţii resimţite de compatrioţii săi.

Christopher Lasch îi va scrie faimosului său cititor că – deși folosesc aceiaşi termeni, ideilor lor nu sunt comune. Simțul său pedagogic nu vedea un obstacol în funcţia prezidenţială pentru a încerca instruirea unui eventual discipol.

Pionierul american fusese una din figurile omului nou, urmărind un ideal progresist sau religios printr-o despărţire dureroasă de trecut. Dar singurul raport al Noului Narcis din secolul XX cu lumea veche este nostalgia comercială. Incapacitatea sa de a privi înapoi, îi interzice orice proiecţie în viitor. Îi rămâne, ca unic orizont spiritual, preocuparea anxioasă pentru sine, întreţinută şi teoretizată de o mişcare prin excelenţă antireligioasă: demersul terapeutic.

Dacă se declară autonom în discursul politic, iar programele sale pedagogice anunţă eliberarea de necesităţi, omul modernităţii târzii îşi cedează în realitate orice competenţă unor birocraţii private sau publice.

Lumea exterioară se prezintă sub forma unor reglementări kafkiene sau a unor intruziuni violente, silind individul la replieri succesive spre asociaţii tot mai depolitizate. Ultima redută –  familia, redefinită ca fortăreaţă a intimităţii. Închiderea plăcerii şi virtuţii în sfera căminului este provocată şi organizată de dezvoltarea unor forţe externe – industria divertismentului şi asistenţa socială – ale căror extindere surpă însă vatra familială.

Christopher Lasch a împărţit cu romancierul John Updike nu doar camera de cămin studenţesc. Ci şi interesul pentru clasa de mijloc, în a cărei decădere vede estomparea democraţiei.

Aceasta nu mai e vechea suveranitate a poporului, cum scriau clasicii iluminismului. Ci este fie statul terapeutic, menit să dezarmeze coagulările politice ale maselor, fie cadrul individualismului radical al unei elite nomade care a dezvoltat deja mecanismele secesiunii sale în raport cu existenţa comună.

Tablourile teoretice sumbre trasate de Lasch conţin şi luminile speranţei, surprinzător descoperite de autor în cercetări întreprinse asupra creştinismului protestant şi a mişcării populiste americane din secolul al XIX-lea.

„Dispreţuiesc agăţarea disperată de viaţă doar de dragul de a trăi, o trăsătură marcantă a temperamentului contemporanilor noştri”, spunea Christopher Lasch în ultimul său interviu, justificându-şi refuzul de a accepta tratamente medicale ce i-ar fi redus puterea de muncă şi luciditatea. Gânditorul american făcea dovada că analizele sale asupra tarelor societăţii contemporane erau parte a unei filosofii existenţiale…”   (Claudiu Gaiu)