Mara Coman este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, specializarea științele naturii – bilingv engleză . Ne-a cucerit încă de acum doi ani, cu niște poeme extraordinare, premiate la concursul de creație literară Slove. Este pasionată și de muzică, a făcut parte dintr-o trupă rock, dar marea ei pasiune este teatrul. Nici n-ar fi de mirare dacă peste câțiva ani o vom vedea strălucind pe scenele din București sau Cluj, dând viață unor personaje celebre.
„De când eram mică mergeam la piese de teatru. N-am ratat niciun spectacol de-al Cameliei Toma care se ocupă de Corint. Mereu m-a atras scena. Iar din clasa a V-a am început să merg la teatru, la Scenica. Acolo m-am îndrăgostit definitiv de teatru.
Și de mică am avut tot felul de pasiuni în zona artistică. Am pictat, am scris, am cântat la diferite instrumente, am cântat cu vocea. N-am știut prea limpede, de la început, ce să aleg. Cam de acum un an, cam din clasa a X-a, când am început să merg și mai des la piese de teatru și la Cluj, și la Mureș, mi-am dat seama că teatru vreau să fac. Pentru că teatrul le conține cumva pe toate celelalte. Atunci m-am liniștit brusc. Descoperirea asta m-a făcut să mă simt foarte bine…”, ne-a povestit Mara Coman.
Printre piesele care i-au plăcut cel mai mult se numără piesele lui Radu Afrim.
„Recent am fost la Sfântu Gheorghe, unde am văzut Floarea Soarelui, piesa regizată de el acolo cu actorii Teatrului Maghiar. Mi s-a părut minunată. Am mai văzut Ierbar și Inima și alte preparate din carne. Amândouă mi-au plăcut enorm. Mi-a plăcut și Îmblânzirea scorpiei, pusă în scenă la Teatrul Național, tot de Leta Popescu. Am văzut și spectacolul Adei Milea, cu Scrisoarea pierdută în concert – foarte reușit.
Am mai fost la Reactor, teatrul independent din Cluj. Am văzut și acolo câteva piese care mi-au plăcut tare mult. Incorect, spectacolul Letei Popescu, dar și Visul – în care au jucat câțiva studenți din anul II, de la Facultatea din Cluj. Doru Taloș a făcut niște spectacole senzaționale acolo, el este și profesor la Facultatea de Teatru din Cluj. Și Amphitryon-ul lui Purcărete de la Naționalul din Cluj este extraordinar”, ne-a mărturisit Mara Coman.
Prin 2020, alături de două prietene bune ale sale, Mara Coman și-a făcut o formație rock.
„Am avut și vreo două concerte, în deschidere la Way Too Far Festival și în deschidere la Iarba Fiarelor. Trupa se numea Armada. Numele a fost un fel de revelație, l-am ales fix înainte să intrăm pe scenă. Am fost acceptați să cântăm la festival, dar nu aveam încă nume. Toboșara noastră ne-a provocat rapid la un brainstorming – fiecare să spună primul cuvânt care-i vine în minte. Ea a venit prima cu Armada, nouă ni s-a părut că sună mișto. Și așa a rămas.
Din păcate nu prea mai ținem legătura. Toboșara noastră este acum la facultate, celelalte fete au optat pentru Medicină. Așa că nu ne-am mai întâlnit să repetăm piesele. Totuși, cam un an și jumătate a fost o aventură haioasă.
Eu cântam la chitară și pian. Pian am făcut în particular, cam din clasa a III-a, iar chitară – cu domnul Copaciu. Dânsul a venit și cu ideea de a face trupa. Eu țineam armonia, cântam și la voce. Făcusem și canto într-o vreme, dar și cor…”, ne-a mai povestit Mara Coman.
Mara Coman a participat și la două ediții Boovie – festivalul-concurs foarte popular printre liceenii care se pricep să transforme cărțile în creații cinematografice.
Anul trecut, echipa JAR, din care a făcut parte și Mara, a obținut Premiul I pentru cartea trasnformată în film. Aceeași echipă a cucerit și Marele premiu al juriului pentru coloana sonoră originală. Muzica a fost compusă de Mara Ştefana Coman și Maria Cîmpean.
„A fost o provocare teribilă, pentru că noi nu mai compusesem până atunci. Cântam doar cover-uri cu trupa. A fost destul de greu, dar în final – rezultatul s-a dovedit minunat. Participă și în acest an la Boovie. Am făcut deja trailerul, am lucrat în acest an cu un alt coleg la coloana sonoră”, ne-a explicat Mara Coman.
Adolescenta a realizat alături de colegii săi și videopoeme dedicate lui Mihai Eminescu, Ruxandra Novac sau Liviu Rebreanu:
În martie, Mara Coman a făcut parte și din experiența Ideo Ideis, alături de colega sa Valeria Motofelea.
Mara se numără printre cei 10 finaliști selectați pentru a pune la punct un spectacol de teatru, în august, într-o tabără de creație la Alexandria.
„Timp de o săptămână, un regizor și o actriță din București au susținut niște workshopuri cu colegi de la Liviu Rebreanu. Am făcut o grămadă de exerciții, de dimineață până târziu, spre după-masă – și pe partea de regie film, dar și actorie teatru. Sincer, nu mă așteptam să mă calific în tabăra de la Alexandria. Au fost copii foarte buni la workshop. La final acelei săptămâni îmi spuneam că a fost atât de frumos încât orice s-ar întâmpla, oricine s-ar califca, eu voi fi teribil de mulțumită. Am aflat că în tabără va fi prezent și Victor Morozov, un critic de film care îmi place foarte mult”, ne-a mai explicat Mara.
Încă nu a decis dacă va opta pentru cursuri de teatru în Cluj sau București.
„Teatrul mă face foarte foarte fericită. Nu mai știu vreun lucru care să-mi aducă atâta bucurie atunci când joc. Îmi plac mult oamenii, și fiind o persoană empatică, imediat mă pun în perspectiva și în pielea lor. Prin teatru pot face asta. Îi pot înțelege mai bine pe oameni, și în același timp mă înțeleg și pe mine. Le pot oferi astfel celor care mă urmăresc o parte din sufletul meu, preiau și eu.
Piesa care mi-a plăcut cel mai mult – dintre cele jucate la Scenica – a fost Colțul orașului. Așa se numea am avut cel mai grozav și provocator rol de până acum. A trebuit să-l interpretez pe nebunul orașului. M-am uitat atunci la tot felul de videoclipuri pe youtube cu oameni de prin orașe. Ce gesturi fac, cum merg pe stradă, ce mimică au. Încercam să-mi imaginez altele în plus. Pe parcursul repetițiilor, tot mai adăugam câte un gest, câte o senzație. Mi-a plăcut tare mult…”
Pregătirea unui asemenea rol presupune și discuții cu oameni. Și lecturile de până acum au ajutat-o să-și contureze mai bine personajele. Mara Coman ne-a mai mărturisit că durează o vreme până când intră în pielea personajului și simte ca el. „Nu pot din prima săptămână să îmi asum personajul respectiv. Trebuie să mă gândesc la el mult, să-mi închipui ce gesturi ar face în diferite situații…” ne-a mai spus Mara Coman.
