Andrei Bontaș a absolvit în acest an Colegiul „Andrei Mureșanu” din Bistrița. A trecut cu bine peste examenul de Bacalaureat bifând a doua cea mai mare medie din județ, după colega sa, Dora Parauan. S-a născut în Maieru, a locuit la Bistrița, în chirie, în perioada liceului, iar acum se află în Padova, unde va studia Științe Psihologice. 

Andrei Bontaș ne-a cucerit cu talentul său literar încă de câțiva ani, de când participă la concursul Slove. Ne-a delectat, de fiecare dată, cu poeme sau povești minunate, pe care le puteți reciti AICI sau AICI.

DE CITIT. Andrei Bontaș (CNAM): „Lasă vântul să-ți spună”

Andrei Bontaș a absolvit Colegiul „Andrei Mureșanu” bifând, la Bacalaureat, a doua cea mai bună medie din județ. După examene a plecat la Padova, unde muncește tatăl său. 

„Cele mai frumoase momente din Maieru sunt în legătură cu oamenii de acolo, mai precis – prietenii mei apropiați. Evident, copilăria a fost cea mai frumoasă, pentru că era vârsta inconștienței față de rău și greutăți. Adolescența a reprezentat deplina cunoștință a greutăților, însă în ciuda acestora am reușit să mă bucur și de mici guri de aer, momente de fericire.

De exemplu, la Maieru mereu mi-a plăcut crosul Maria Cioncan. Printre coordonatori se afla chiar dirigintele meu din Generală. Mi-a plăcut mereu să privesc de pe margine tot evenimentul. Iar glumele și râsetele împărtășite cu prietenii mei sunt o coloana sonoră pe care o aud și acum”, ne-a povestit Andrei Bontaș.

Despre profesorii din Maieru, Andrei Bontaș are doar amintiri frumoase.

„Au fost foarte dedicați și îndrumători. Competitivi și pregătiți. Așa că nu am simțit o mare discrepanță între școala gimnazială și liceu.

Profesoara de română de la Maieru mi-era cea mai apropiată. Îmi aduc aminte cu vivacitate un moment: scrisesem o compunere narativă pentru examenul de evaluare națională. Iar după ce profesoara mea a citit-o, mi-a spus că „e una demnă de un debut”.

Țin minte evenimentul întocmai pentru că a reprezentat un mugure al dorinței de a scrie.

Țin încă legătura cu un număr mic de foști colegi. Dar momentele în care ne întâlnim aduc reminiscențe plăcute ale trecutului.

Umorul adolescentin e ceea ce m-a făcut să mă lipesc de unii colegi. Și faptul că erau pur și simplu sclipitori. Două dintre colegele mele erau niște artiste desăvârșite și au reprezentat o inspirație pentru mine, dar și o gelozie constructivă”, a mai povestit Andrei Bontaș.

La Maieru se întorceam în weekend-uri, iar în timpul săptămânii era la școală, la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”. Nu obișnuia să-și petreacă vacanțele în Bistrița, deși tot prezentul său era acolo. Și mai ales prietenii. „Am locuit în chirie de unul singur, o experiență deopotrivă solitară și plină de responsabilitate. Mi-a crescut autonomia.

Cel mai mult la Maieru îmi place natura, liniștea și libertatea. Poți hălădui pe toate câmpurile și dealurile cu muzica în urechi, contemplându-ți existența.

Mi-aș dori mai multe locuri de recreere în Maieru. Un parc mai retras, mai aproape de natură. Mi-ar plăcea să se schimbe mentalitățile stricte legate de destinul și carierele oamenilor. Să fie mai multă înțelegere pentru cei care sunt atipici, mai multă conștientizare și normalizare pentru sănătatea mintală”, ne-a mai mărturisit Andrei Bontaș.

Trecerea lui de la școala din Maieru, spre liceul din oraș, a fost plină de stres. Nu din cauza profesorilor, ci din cauza noutății și a cantității de studiu. Pentru că era perfecționist și își dorea mereu note mari, stresul s-a amplificat… 

„Am ales Colegiul Național Andrei Mureșanu pentru că e renumit pentru profilul de Științe ale Naturii. Iar pe atunci visul meu era să urmez medicina…

Am avut parte de prieteni excelenți în liceu. Problema a intervenit la tolerarea anumitor comportamente care mă deranjau. Nimic care să țină de mine, mai degrabă lucruri pe care, dacă le țineam aproape, deveneau nocive.

Dar timpul și-a făcut treaba. Acum înțeleg că cei care pleacă din viața ta din cauza adevăratelor tale trăsături sunt cei care nu merită să stea lângă tine – nicidecum cei alături de care nu meriți tu să stai…”

Andrei Bontaș a recunoscut că în primii ani de liceu ieșea destul de rar în oraș. „Eram cam habotnic în legătură cu studiul. Însă, între timp, am început să ies tot mai des și m-am simțit tot mai bine făcând asta. 

Mi-a rămas în minte seara de poezie KeepFocus, o revistă coordonată de una dintre prietenele mele, de altfel și primul meu mentor de scris. Revista Keepfocus nu mai există, dar experiența a fost de neuitat…”

Ce nu i-a plăcut la Bistrița…? 

„Faptul că biblioteca nu e deschisă până târziu. Bineînțeles, personalul nu poate munci până la miezul nopții. Dar psihicul meu tot tânjea după studiu și lecturi până târziu în noapte… Cam cum vedem în filmele cu literați înrăiți.

Regretul imens legat de Bistrița a fost că nu m-am implicat într-o organizație de voluntariat… Eram mult prea ocupat cu învățatul, apoi cititul și scrisul. Regret amarnic că nu le-am combinat cumva pe toate…”, a mărturisit Andrei Bontaș.

Andrei a ajuns în Italia datorită tatălui său, care muncește aici. „Până acum am venit doar în vizite vara în Italia. Dar acum am decis să mă mut aici. O să urmez tot aici studiile la facultate.

Prima impresie a fost – Wow, ce oameni gesticulanți și plini de viață și iubire pentru mâncare…!

Oamenii de aici romantizează totul. Iar asta pentru mine e îndeajuns să mă facă să-mi doresc să trăiesc aici. Voi studia Științe psihologice în engleză, la facultatea din Padova. Știu și italiană, dar doar la un nivel speculativ. Gramatica momentan nu, dar voi ajunge și acolo…

Timpul liber e plin de lecturi, plimbări, cumpărături, sport, înotat și scrijelit poezii în carnețelul meu preferat. Mai e și scrisul în jurnal, lucru pe care-l fac cu precădere în timpul liber”, a mai povestit Andrei Bontaș.

Andrei are de gând devină scriitor. „Execuția e mai grea, dar voi ajunge și acolo. Am început două romane și unul l-am dus la bun sfârșit. Dar pentru că a fost scris în plin proces de ascensiune, conține multe stiluri și o evoluție derutantă. Acum, că am atins „saturația”, va fi mai bine să-l șlefuiesc. Cel de-al doilea roman e încă la stadiul de dezvoltare. Perfecționismul mă cam împiedică să scriu…”, admite Andrei.

În ce carte i-ar plăcea să locuiască…?

„În Viața invizibilă a lui Addie LaRue, de VE Schwab. E o lectură recentă. Ideea care stă la baza cărții e imortalitatea. Protagonista și-a vândut sufletul pentru viața eternă. Faptul că așa poți să cunoști arta de-a lungul secolelor mă face să-mi doresc să trăiesc etern, chiar dacă asta ar aduce riscul de a fi uitat. Deci da, timpul mi se pare cam scurt. E și o sursă de anxietate, dar încet-încet învăț să fac pace cu el…”, ne-a mai explicat Andrei Bontaș.