Pentru cei care încă mai cred cu inocență că Bistrița este un oraș prea micuț pentru ca ceva interesant să se petreacă în el, tind să-i contrazic și să-i invit totodată să petreacă o zi pe Strada Zefirului. O stradă liniștită, aflată la o aruncătură de băț de sediul Jandarmeriei, împânzită din zori și până în seară de fapte care mai de care în afara legii…
De la primele ore ale dimineții, tomberoanele aflate la intersecția străzilor Zefirului și Cuza Vodă – așezate frumos pe marginea trotuarului pentru a servi oamenii în neplăcuta activitate a aruncării deșeurilor – devin un punct turistic important pentru cei care consideră inutilă încheierea unui contract cu o firmă de salubritate. Până la urmă, de ce să plătești o taxă în plus când poți să-ți arunci resturile în această „margine” a orașului unde „nimeni” nu te vede? Tomberoanele nu fac discriminări nici în privința persoanelor, nici în privința lucrurilor aruncate. Acceptă deșeuri de tot felul – iarbă, sticle, deșeuri menajere, mobilă, caroserii, cărbuni – provenind de la case, de la magazine (situate în apropiere sau nu) sau de la firme cu renume în Bistrița. În momentul în care le semnalezi acestor oameni „inteligenți” – care fac parte din specia superioară a celor care reușesc să economisească lunar o sumă frumușică prin fentarea cu tact a unei taxe în plus – că ceea ce fac nu este legal, riști să primești două tipuri de răspunsuri: fie o revoltă, de parcă tu ai intrat pe teriotoriul lor, asezonată cu urări extrem de colorate, fie părăsirea locului cu pricina. Să nu vă închipuiți că cei care aleg cea de-a doua variantă, a părăsirii locului, o fac din cauza mustrării conștiinței și a trezirii simțului civil. Să nu exagerăm cu optimismul. Vă asigur, bazându-mă pe fapte reale, că revin în toiul nopții, crezând că nu sunt văzuți, pentru că oamenii din zonă dorm sau, dacă sunt nevoiți să scape de deșeuri imediat, opresc mașina la următoarele tomberoane, aflate chiar în fața Jandarmeriei.
Poliția locală a fost semnalată în legătură cu această problemă și a răspuns politicos, în stilul caracteristic național care a adus țara în situația actuală pe care toți o criticăm aspru în ultimul timp. Oamenii vor fi amendați, doar că există o condiție: noi ca cetățeni cinstiți trebuie doar să facem poze care surprind oamenii asupra faptului, să luăm numerele de înmatriculare ale mașinilor și să dăm apoi aceste detalii Poliției, ea ocupându-se în continuare de tot ceea ce presupune demers legal pentru pedepsirea infractorilor. Parafrazând un cunoscut citat, „ceva e putred în Bistrița”. În toată această situație, mai multe semne de întrebare se ridică în mintea mea. De ce trebuie să fac eu treaba mai grea din moment ce polițiștii locali sunt plătiți ca să asigure bunăstarea orașului? Ce fac efectiv acești angajați (care sunt în număr foarte mare) dacă problemele trebuie supravegheate de cetățeni (fac trimitere aici și la grava problemă a aurolacilor care au umplut străzile Bistriței în ultimul an)?
Trecând de la problemele neplăcut mirositoare ale acestei străzi liniștite, să povestim puțin despre altele mai palpitante, mai pline de adrenalină. Nu e un secret pentru niciun bistrițean faptul că mașinile scumpe, șoferii șmecheri și cursele au devenit un lucru la ordinea zilei în oraș. Cum se putea să scape și această zonă? De la drifturi la miezul nopții care trezesc copiii din somn s-a ajuns rapid la drifturi în timpul amiezii. Vorbim de viteze alarmante care pot ucide în câteva secunde în cazul pierderii controlului asupra volanului. Dacă amintesc din nou faptul că toate acestea se întâmplă la câțiva pași de Jandarmerie, sunt convinsă că mulți îmi vor spune: ce treabă are Jandarmeria cu aceste probleme? Nu am cum să vă contrazic în această privință, dar mă aștept ca niște oameni care sunt angajați pentru a păstra liniștea în situații limită să fie puțin mai preocupați de respectarea legii… Până la urmă, o reclamație (sau chiar un zvon) din partea lor ar cântări mai mult în fața autorităților specializate decât o plângere a unui simplu cetățean.
Ultima picătură care a umplut paharul și care m-a adus la convingerea că citatul: „Justiția e oarbă!” este cât se poate de adevărat a fost cumpărarea unui bloc din zonă de o oarecare persoană cu putere din Bistrița. Din momentul achiziționării imobilului, trecând aproape zilnic prin fața lui, mi-am pus întrebarea cum poate omul acesta să încalce atâtea legi fără ca nimeni să spună nimic? Începând cu spălarea mașinii de lucru pe un spațiu public, continuând cu nesimțirea lucrătorilor care au impresia că tot cartierul le aparține și încheind cu sustragerea spațiului care în acte apare sub denumirea de „spațiu verde” pentru a-și amenaja o parcare. Mi se părea strigător la cer felul în care oamenii din blocurile apropiate nu reacționează. Totul mi s-a clarificat însă într-o zi când, prin intermediul fenomenului cunoscut sub denumirea de „viu grai”, am aflat că persoana în cauză este susținută de unul dintre cei mai importanți avocați ai orașului.
Și atunci mă revolt, punându-mi întrebări la care, din nefericire, nu-mi răspunde nimeni: dacă Poliția și avocații fac legea, cine ne mai apără pe noi? Cum ne așteptăm să avem conducători corecți când la un nivel atât de mic apar mârlănii? Problema cea mai mare pe care mi-o pun însă nu este legată de apariția nedreptății (ea a existat dintotdeauna și nu va dispărea până la sfârșitul veacurilor), ci de atitudinea noastră în fața acesteia. Foarte multă lume îmi spune resemnată: „Și ce vrei să faci? Cum să ne punem cu ei, nu vezi că au spate?” Dacă marii noștri voievozi ar fi avut această atitudine, nația ne era acum ștearsă de pe fața pământului. Sunt cunoștientă că un articol nu schimbă lumea, dar vreau să-i încurajez pe oameni să-și exprime nemulțumirea! Fiți cinstiți și vorbiți! Nu înghițiți în gol, pentru că nu vine nimeni să ne salveze! Cred cu tărie că încă se mai poate face ceva! Să nu stăm cu mâinile în sân!
Cetățeanul Revoltat
