La începutul lunii septembrie, între ruinele fostei școli din cartierul năsăudean Lușca, era descoperită o sticlă cu un tulburător mesaj scris în 1939. „Capsula timpului”, cum a fost numită descoperirea în comunitatea din Lușca, a fost predată la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud. Un reportaj Scena 9 ne dezvăluie câteva detalii uimitoare despre oamenii locului.
„Transmitem acelora care vor ruina aceste ziduri ca să le facă mai mari urările noastre de bine! Și să păstreze numele nostru care, cu muncă grea, a ridicat aceste ziduri într-o comună cu 120 de fumuri și 600 de suflete.
Pentru cei ce vor urma, Lușca la 9 mai 1939…”
Așa se încheia tulburătorul mesaj semnat de învățătorul Anton Pop, preotul greco-catolic Ioan Vălean și notarul din Lușca.
EXTRA: Impresionant mesaj din 1939, descoperit într-o sticlă, între ruinele școlii din Lușca!
Un reportaj din Scena 9 ne dezvăluie ce s-a întâmplat după descoperirea capsulei.
Preotul Crin Triandafil Theodorescu a predat documentul la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Directoarea Cornelia Vlașin a promis că va include scrisoarea într-o expoziție dedicată chipului țăranului român și mănăstirilor din România. Evenimentul va fi organizat la Arhivele Bistrița-Năsăud cu ocazia Zilei Naționale. Ulterior, aceasta va putea fi studiată în sala de studiu a instituției.
Documentul are nu doar o valoare arhivistică și istorică, ci și una sentimentală – a explicat Cornelia Vlașin pentru Scena 9.
Mesajul „este scris caligrafic și fără greșeli gramaticale, în 1939, când nivelul de analfabetism la nivelul României era destul de ridicat. Asta înseamnă că la nivelul localității exista o școală mai veche, iar procesul de învățământ era destul de temeinic”.
Întregul reportaj poate fi lecturat – AICI.
Învățătorul Anton Pop a fost transferat din Rebra în Lușca, în 1937. Aici a preluat funcția de director al școlii. La finalul lui 1937, organiza prima șezătoare în incinta școlii pentru țăranii din sat. Cu poezii, piese de teatru și dansuri interpretate de copii (conform publicației Curentul din 1 decembrie 1937).
În aprilie 1938, la inițiativa „harnicului învățător” cum era descris în Universul, gospodarii din comuna Lușca au înființat Asociația bunilor gospodari. Președinte al societății a fost ales învățătorul. Prima măsură a fost să comande de la Camera de Agricultură a județului Năsăud trifoi, lucernă și alte semințe, pomi și instrumente agricole.
Publicația mai relatează și că învățătorul a înaintat o petiție la prefectura județului, solicitând bani pentru edificarea școlii. Satul nu avea atunci o clădire potrivită pentru educația copiilor. Învățau în camere închiriate de la gospodarii din sat, iar învățătorul era plătit prin contribuția localnicilor.
În anul școlar 1905 – 1906, s-a închiriat sala mare a casei de la nr. 9 în schimbul sumei de 30 de coroane, în urma unei hotărâri a senatului bisericesc-școlar din localitate.
În mai 1939 învățătorul Anton Pop era chemat în armată, la instrucție pe timp de pace.
În 1940 era comandant străjer. În luna februarie organiza, alături de colectivul școlii și al căminului cultural, o nouă altă șezătoare culturală.
După ce clădirea fostei școli a fost dărâmată, Crin-Triandafil Theodorescu a strâns 30 de bărbați din localitate și au recuperat piatra din care a fost construită.
Cu piatra recuperată intenționează să construiască în vara anului viitor un monument în locul unde s-a aflat școala. E vorba de un tip de troiță care astăzi nu se mai găsește în Țara Năsăudului. Monumentul va fi proiectat după o fotografie de la Arhivele Naționale, făcută de Dimitrie Gusti în timpul campaniei lui de cercetare sociologică în Țara Năsăudului.
Foto & Sursă @ Scena 9
