De Ziua Culturii Naționale, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud ne oferă încă un număr din Revista Bistriței: Publicația cuprinde câteva impresionante articole despre istoria veche și foarte veche a Bistriței. Aflăm, de pildă, că în anul 1475 la Bistrița se fabricau tunuri, puști și gloanțe…!
Paginile publicației Revista Bistriței se deschid cu tulburătoarea poveste a tezaurului de la Sălcuța. Cele 588 de drahme grecești din argint de foarte bună calitate descoperite în 2022 sunt învăluite într-un adevărat blestem – au remarcat arheologii bistrițeni:
Revista cuprinde articole și despre cultul sfintelor din secolul al XIV, meșterii contructori angajați pe șantierele Bistriței între 1475 – 1520, dar și fortificațiile din Ilva Mică sau obiceiurile de nuntă în comunitatea de rromi.
Toate articolele din Revista Bistriței pot fi lecturate online – AICI.
Dr. Dorin Dologa de la Arhivele Naționale BN semnează un interesant articol despre aspectele economice ale Bistriței medievale.
În anii 1500, la Bistrița erau deja înregistrate 32 de bresle meșteșugărești. Prima breaslă menționată la Bistrița a fost cea a brutarilor, în anul 1371. După alte informații, primele bresle apărute la Bistrița au fost cele ale măcelarilor și postăvarilor, în 1361.
În 1599 Mihai Viteazul cerea bistrițenilor 4.000 de lumânări, iar în anul 1600 solicita alte 2.000 de lumânări. Priceperea meșteșugarilor sași asigura realizarea unor produse de calitate la un preț competitiv.
Cetatea Bistriței era renumită și pentru producția de arme, muniții și echipament militar. Nu doar pentru necesitățile proprii, ci și pentru cele ale Transilvaniei și Moldovei.
În secolul al XV-lea la Bistrița erau menționați meșterii care confecționau arcuri. Lăcătușii – organizați într-o breaslă în anul 1510, confecționau pe lângă lacăte, chei, zăvoare sau încuietori – și platoșe, zale, lănci și chiar unele piese de tun.
Prețul echipamentului militar era ridicat. O însemnare din Sibiu din anul 1594 ne arată că un coif costa 20 de dinari, o lance costa 45 de dinari, iar un paloș 1,90 florini. Echiparea unui călăreț costa 8 florini.
La Bistrița se produceau și arme de foc. Vorbim despre tunuri și puști, precum și muniția necesară acestora – praf de pușcă și gloanțe.
În vremea respectivă fabricarea tunurilor constituia un proces tehnologic complex – mai notează dr. Dorin Dologa.
În anul 1475 este amintit la Bistrița un meșter turnător de tunuri, cu numele Petru. Tunurile de bronz din epocă erau turnate după procedeele de turnare a clopotelor de biserică. Aliajul era însă deosebit de cel al clopotelor. Acesta cuprindea 8 părți de cositor și 92 de aramă.
„Rețeta” era cunoscută încă din secolul al XV-lea. Un alt meșter tunar, Martin din Brașov, scria în anul 1547 magistratului Cetății Bistrița că este gata să vină la Bistrița, dacă este nevoie de el.
„În semn de omagiu adus celui care a slujit cultura română și pentru a marca cei 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud lansează online numărul 38 / 2024 al Revistei Bistriței.
Anuarul aduce în fața celor interesați contribuțiile semnate de autori și colaboratori consacrați, precum și de cadre didactice universitare și preuniversitare, cercetători, doctoranzi și specialiști ai instituțiilor de cultură din Bistrița, București, Cluj-Napoca, Mediaș, Sibiu, Sighișoara și Suceava.
Revista Bistriței este disponibilă în format digital și poate fi accesată la adresele:
Colectivul redacțional al Revistei Bistriței adresează mulțumiri tuturor, autori și cititori deopotrivă care, de-a lungul timpului, au contribuit la promovarea și creșterea Revistei Bistriței, o publicație cu tradiție în mediul științific și cultural al regiunii noastre”, au transmis cei de la Muzeul Județean Bistrița-Năsăud.
Foto deschidere @ Bistrița de Altădată – Poarta Cetății
