Sărbătoare mare, astăzi, pentru creștinii ortodocși și catolici de pretutindeni. În 1937,  Boboteaza era celebrată la Bistrița „cu mare solemnitate”, în sunet de fanfare. În slujbele religioase de astăzi, în biserici se recreează ritualul prin care Sfântul Ioan l-a botezat pe Iisus Hristos în apele Iordanului – descoperindu-l şi arătându-l oamenilor. „Iată Mielul lui Dumnezeu cel care ridică păcatele lumii!”.

Slujbele religioase speciale de azi ne reamintesc momentul botezului lui Iisus Hristos. „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»”, se povestește în Evanghelia după Matei. 

Tot de Bobotează în biserici se sfințește apa – numită Agheasma Mare. Preoții împart apă sfințită credincioșilor.

Se spune că ea reprezintă „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească…”

Tradiții de Bobotează în Bistrița anului 1937…

Pe vremuri, preoții obișnuiau să meargă, însoțiți de credincioși, la cel mai apropiat râu, în ciuda temperaturilor ridicate. În apele învolburate se arunca sfânta cruce, după care săreau feciorii. Cel care prindea crucea, avea parte de noroc tot anul.

Un articol din 1937 ne descrie Boboteaza solemnă celebrată în oraș înaintea celui de-al Doilea Război Mondial:

„Ziua de Bobotează a fost sărbătorită anul acesta în oraşul Bistriţa cu deosebită solemnitate. Au participat reprezentanţii tuturor autorităţilor civile şi militare, numeroşi funcţionari de stat şi foarte mult public.

La 9 dim., s’au oficiat servicii divine la bisericele româneşti. La capela ortodoxă română, serviciul religios a fost oficiat de protopopul Victor Mureşan asistat de preoţii protopop căpit. Pompei Oniga, confesorul garnizoanei, şi prof. Costan Flămând. La biserica greco-catolică română, serviciul religios a fost oficiat de protopopul Ion Petringel asistat de preoţii G. Tătaru şi Ion Sângeorzan.

Au luat parte d-nii: Ion Partene, prefectul judeţului, dr. Ion Pop, subprefect, dr. Cornel Mureşan, primarul oraşului Bistriţa.   (…)

La cele două biserici au fost și companii de onoare cu muzică și drapel.

După terminarea serviciului divin, credincioșii în frunte cu preoții și capii autorităților, s’au încolonat pornind în sunetul fanfarelor spre râul Bistrița, lângă podul Budacului, unde s’a oficiat un nou serviciu religios pentru sfințirea apei”. 

Profesorul și etnologul Vasile Filip consemnează, în volumul Munci și zile în ținutul Bistriței și Năsăudului, o mărturisire a Episcopului Europei de Nord, Macarie Drăgoi, originar din Spermezeu.

„În ziua praznicului Botezului Domnului, după Liturghie, preotul împreună cu mulțimea de credincioșilor prezenți la slujbă ies în procesiune în apropierea râului satului. Fie la târgul de la Podul lui Bolbos, fie la Monumentul Eroilor sau în curtea bisericii, pe marginea râului.

În fruntea alaiului se află copiii, care poartă diferite icoane, mai mari sau mai mici.. urmează „praporii” ținuți de feciorii îmbrăcați în straie populare, apoi preotul cu diecii și norodul.

La sfârșitul slujbei de sfințire a Agheasmei Mari, preotul face miruitul. Se venerează icoanele iar femeile își iau „cănțile” cu agheasmă și busuioc și le duc acasă. Să le fie peste tot anul, spre spor și tămăduire de tot răul.

La întoarcere, înainte de a se intra în biserică, se înconjoară sfântul lăcaș de trei ori. Copiii și feciorii strigă „Chiralecsa”, ca o ultimă invocare în această zi a belșugului, păcii și bunăstării.

Înainte era tradiția ca pe tot parcursul procesiunii – de la biserică spre râu și de la râu spre biserică – toți bărbații să strige „Chiralecsa”. Astăzi, acest obicei se păstrează neștirbit doar în satul vecin, în Borleasa…”

Bătrânii satelor sunt convinşi că de Bobotează se deschid cerurile.

Cine se aruncă în apă, în această zi, va fi ferit de toate bolile peste an. Se mai spune și că atunci când preotul aruncă în apă crucea, sfințind apele, toți dracii ies şi fug pe câmp. Însă ei nu pot fi văzuţi, decât de lupi. Acest obicei, însă, nu se mai păstrează decât în câteva sate de pe Valea Bârgăului.

Dacă în ziua de Bobotează pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate. 

Dacă bate crivăţul – anul va fi rodnic, iar dacă încă mai există țurțuri de gheață la streşini – primăvara va fi timpurie.

Dacă este brumă în ajunul Bobotezei, atunci anul va aduce poame multe. Dacă picură din streașina casei în ziua de ajun, se spune că va fi o vară ploioasă.

Dacă în ajun de Bobotează va ploua, va fi un an ploios.

În schimb, „dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte”, mai spune tradiția. 

De Bobotează nu avem voie să ne certăm cu nimeni şi nici să dăm lucruri cu împrumut. La țară oamenii nu îndrăzneau să dea cu împrumut nici măcar jăratec sau cărbuni din sobă de Bobotează.

Pe vremuri, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Crăciunul…

Boboteaza este amintită încă din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul, fiind sărbătorită, în primele secole, împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie.

Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost celebrate separat. 25 decembrie a rămas data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, iar 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului. Acceptând să se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului au fost ele însele purificate, Hristos curăţind prin cufundarea Sa creaţia întinată de căderea omului în păcat şi înlăturând puterea satanei.

Ritualul Botezului creştin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existenţială în alta. El se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei, şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh..

„Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi…”

„Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape se pogoară… Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit, iar lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, şi cu frică stă înaintea Lui văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului.

Astăzi, toată făptura se adapă din curgeri tainice. Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului. Astăzi, raiul s-a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi şi ca un Israel nou ne-am mântuit.

Astăzi, ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie. Astăzi, înşelăciunea se surpă şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului.

Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc. Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi,

Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime.

Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său, ca să ne elibereze pe noi din robie…”, se rosteşte în slujba de Bobotează…

Foto @ Arhivă