Tăul Zânelor este o arie protejată de interes național situată în Munţii Călimani, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița-Bârgăului. Aici se află și un lac ce poartă același nume, în jurul căruia circulă o frumoasă legendă cu zâne și ciobani.

Unul dintre locurile musai de vizitat din județul nostru este Tăul Zânelor din Munții Călimani. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată în anul 2000 și se întinde pe o suprafață de 15 hectare.

Lacul cu același nume este de baraj natural, fiind format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vârfului Țiganca.

Acesta este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid, aici putând fi întâlnite o mulțime de specii de plante protejate la nivel european, cum ar fi bulbucul de munte, laleaua pestriță, crețușcă, cupa-vacii, darie, poroinic sau roua cerului.

Totodată, rezervația naturală adăpostește și o faună variată: jder, nevăstuică, pisică sălbatică, ivorașul-cu-burta-galbenă, tritonul cu creastă, salamandra carpatică, brotacul-verde-de-copac, broasca-roșie-de-munte, broasca-roșie-de-pădure.

Legenda locului

„Legenda spune între altele că demult, doi ciobani pe numele lor Scurtu și Pasăre au întâlnit în această poiană patru zâne ce veneau să descânte și să zburde de câte ori era lună plină. Le păzea o cățea uriașă pe nume Țiganca. Au făcut pact cu ciobanii ca aceștia să nu vină în poiană niciodată când zânele erau acolo.

Le-au dăruit și un pârâu ce azi poartă numele unuia dintre ciobani, Scurtu, pentru a adăpa oile. Însă ciobanii au încălcat înțelegerea. Pasăre a momit cățeaua cu carne de miel dreasă cu buruieni adormitoare și apoi a dus-o și a legat-o de un arbore pe vârful ce azi se numește Țiganca.

Apoi s-au ascuns în tufărișuri și s-au desfătat privind zânele ce zburdau goale prin Poiana Zânelor ce în acele timpuri era triplă ca dimensiune.

Când și-au dat seama că cei doi au încălcat pactul, de furie zânele au prăvălit muntele peste ei. Scurtu, iute de picior, a reușit să scape ascunzându-se o vreme în pădurile în locul numit azi la Piciorul Scurtului.

Au dat zânele drumul la cățea ca să-i ia urma, au măturat pădurea doborând arborii în locurile unde se regăsesc azi Poiana Țiganca și Poiana Lungă, dar în zadar deoarece nu l-au putut găsi. Celălalt cioban, Pasăre, însă a fost înghițit de tăul ce s-a deschis sub picioarele lui.

Chicera prăvălită aproape că l-a umplut cu resturi de copaci, bolovani și pietriș. La plecarea zânelor s-a dezlănțuit o furtună cumplită cu fulgere, tunete și ploaie potop. A doua zi frumoasa poiană se restrânsese la doar un crâmpei ce străjuia un mic lac ce până atunci nu existase.

Oamenii locului l-au botezat Lacul Zânelor. Zânele au fost văzute atunci ultima oară iar ce a rămas după prăbușirea muntelui poartă numele de muntele Chicera lui Pasăre”, potrivit carpati.org.

Sursă wikipedia.org, carpati.org
Sursă foto wikipedia.org