Îmbrăcați în costume populare sau haine de sărbătoare, sute de bistrițeni au umplut astăzi biserica având hramul Sfântului Gheorghe de pe Calea Moldovei din Bistrița. Preoții de aici le-au pregătit daruri, fiind prăznuit astăzi și hramul bisericii. Printre cei care s-au miruit aici – și câțiva muncitori din India.
„Întâi și întâi, vrem să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem ceea ce suntem: creștini. Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să terminăm acest sfânt lăcaș.
Duminica viitoare, în 30 aprilie, se va face o încununare a tuturor lucrărilor per care le-am făcut în biserică. Începând de la zidit, tencuit, pictat, aranjat, pus la punct tot necesarul pentru acest sfânt lăcaș în care se vor închina peste veacuri mulți creștini pentru mântuirea sufletelor lor.
Vor fi prezenți episcopi, preoți și – sperăm noi – cât mai mulți credincioși. Este un eveniment unic în viața bisericii noastre. Este târnosirea – sfințirea integrală pentru întâia oară. Este o slujbă religioasă specială care începe duminică dimineața la 8.30 până spre 10.30. Va fi oficiată de un sobor de preoți și episcopi. După care începe Sfânta Liturghie”, a explicat preotul Arghir Vlașin, pentru Bistrițeanul.ro.
Biserica de pe Calea Moldovei are hramul Sfântului Gheorghe. Iar preoții care slujesc aici au primit moaște și i-au miruit, la sfârșitul Liturghiei, pe toți creștinii care și-au dorit acest lucru.
Printre cei miruiți, s-au strecurat și câțiva muncitori din India care lucrează în Bistrița și pe care părintele Arghir i-a întâmpinat cu un furtunos Hristos a Înviat!
„Așteptăm cât mai mulți creștini să ia parte la marea noastră sărbătoare. Cum bine spunea și Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Unde sunt doi sau trei oameni adunați în numele meu, acolo voi fi și Eu… Cu cât mai multă lume, cu atât mai bine. Cu cât spunem mai mulți Doamne Miluiește-ne, cu atât se va deschide cerul pentru noi…
Astăzi prăznuim și hramul bisericii noastre – Sfântul mucenic Gheorghe purtătorul de biruință. Am pregătit un fel de dar pentru toți creștinii care ne-au trecut pragul. Consilierii și corul bisericii noastre au pregătit câte o sticlă de suc și o bucățică de cozonac pentru toți cere au participat la slujbă”, a mai explicat preotul Arghir Vlașin.
În fiecare an, de Sfântul Gheorghe, locuitorii de pe Valea Bârgăului își înfrumusețează porțile cu bucăți de pământ din care crește iarbă sau flori (glii, cum le spun bârgăuanii).
Cine doarme în ziua de Sfântul Gheorghe, va dormi tot anul. Iar cine este urzicat de Sfântul Gheorghe va fi mai ager, mai harnic și mai sănătos întreaga vară.
Prăznuit în fiecare an pe 23 aprilie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință este unul dintre cei mai importanți și iubiți sfinți ai poporului român. Este cunoscut, în tradiția populară și ca Sân-George sau Sângeorz – patronul naturii înverzite, al vegetației, al vitelor și al oilor.
În tradiția populară se crede că între Sân-George și Sâmedru (Sfântul Dumitru, prăznuit pe 26 octombrie) există o înțelegere cosmică.
Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii către viață.
Pentru a-l prăznui cum se cuvine pe Sfântul Gheorghe – bârgăuanii scot bucăți de pământ, cu tot cu iarba sau florile care cresc deasupra. Apoi le aranjează frumos în vârful porților sau pe gardurile caselor. Ele se țin acolo din ziua Sfântului Gheorghe până când se usucă verdeața. „Așa se obișnuiește din moși-strămoși, de când eram mici copii, mama punea de Sângeorz glii la poartă. Așa este bine să faci ca să ai parte de un an bogat” consideră localnicii.
Pentru ei, gliile sunt simbolul fertilității și al belșugului, dar și un vestitor al primăverii. Locuitorii de pe Valea Bârgăului sunt convinși că anul va fi unul bogat pentru cei pe care Sfântul Gheorghe îi găsește cu glii la poartă.
Tot de Sfântul Gheorghe, feciorii pleacă să caute Iarba fiarelor – planta miraculoasă care deschide orice lacăt. În ajun, flăcăii puneau într-o dumbravă, într-un loc ascuns, o găleată cu apă. Apoi, la răsăritul soarelui, în ziua de Sfântul Gheorghe, se repezeau la găleată pentru a-i „citi” mesajul: dacă în găleată găseau iarbă verde, era semn că flăcăul se va însura curând cu fata care îi era dragă. Dacă găsea pământ, era semn rău: se credea că feciorul va muri curând. Fetele, în schimb, mergeau în pădure pentru a aduna mătrăgună sau năvalnic, pe care o atârnau sub streașină pentru a avea pețitori bogați…
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini şi a trăit în vremea împăratului Diocleţian (în secolul al IV-lea).
Datorita vitejiei şi victoriilor sale, a ajuns conducător de armată.
În anul 303, împăratul Diocleţian a început lupta împotriva creştinilor: a dărâmat lăcaşuri de cult, a interzis adunările creştinilor, a ars cărţile sfinte. Cei care refuzau să aducă jertfă zeilor erau ucişi.
În faţa acestei situaţii, Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-şi mărturisească credinţa în Hristos. A fost întemniţat și supus unor chinuri îngrozitoare. A fost lovit cu suliţa, tras pe roată, îngropat în var, i-au fost puse lespezi de piatră pe piept. Dar nicio tortură nu l-a făcut să renunţe la credinţa sa.
Cei prezenţi la aceste suferinţe, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat şi că a înviat un mort, au renunţat la credinţa păgână şi au îmbrăţişat credinţa în Hristos. Minunea învierii celui mort a convins-o şi pe împărteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să treacă la creştinism.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu şi-a lepadat credinţa în Hristos, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, care a şi rămas de atunci zi de prăznuire.
