Se spune că unii oameni sfințesc locul. Este și povestea artistei Andreia Zegrean Istvan, care s-a născut în Arad, a terminat Facultatea de Arte și Design din Timișoara (Secția Ceramică) și a decis să se mute împreună cu soțul ei, Cătălin, în satul Archiud, comuna Teaca. Aici duc viața liniștită la care au visat, cresc animale, grădinăresc, pictează, sculptează și restaurează obiecte bisericești. Cu propriile mâini, au reușit să transforme un grajd într-o căsuță din povești.
Andreia Zegrean Istvan are 35 de ani și s-a născut în Arad, unde a urmat Liceul de Artă Sabin Drăgoi – Secția Ceramică, iar apoi a plecat la facultate la Timișoara, finalizându-și studiile cu un masterat în Sculptură.
„Pe perioada studiilor am cochetat cu pictura murală, lucrând pe câteva șantiere bisericești în zona Aradului. Tot atunci l-am cunoscut și pe soțul meu, Cătălin, care a terminat Liceul de Arte Corneliu Baba din Bistrița și a venit la Timișoara. Ne-am întâlnit la aceeași facultate, la aceeași secție. Așa a început povestea noastră. Acum 11 ani am venit la bunicii lui Cătălin într-o excursie, la Archiud, fratele lui având moștenire de la bunici o fermă de vaci. Cătălin a ținut să vină să îl ajute. Mi-a plăcut ideea. Am stat pe Podirei (n.r. – o zonă mai restrasă din Archiud) câțiva ani, ne-am căsătorit, iar de vreo 8 ani locuim în sat. Am cumpărat terenul și am început să construim din grajd căsuța pe care ne-am dorit-o”, ne-a povestit Andreia.
Aceasta iubește foarte mult grădinăritul, dar și animalele, îngrijind iepuri pitici, porumbei de ornament, capre pitice, doi porci de Minnesota, porcușori de Guineea, peruși și un canar.
„În sat, oamenii îmi spun «artista», mă amuză. Îmi place să pictez orice, de la peisaje la icoane, să restaurez picturi sau obiecte, am colaborat cu câteva grădinițe pentru materiale didactice, pictez camere pentru copii, orice mi se cere. Nu am moștenit talentul. Îl consider un dar de la Dumnezeu, pe care voi încerca tot timpul să-l perfecționez. Cătălin, soțul meu, pictează și el și sculptează obiecte bisericești (troițe, strană) și nu numai. A avut ocazia să facă pentru prima dată aceste lucrări pentru Biserica Ortodoxă de la noi din Archiud. Ne place să ne implicăm și în problemele comunității, am restaurat troițe prin sat, statuia de lemn de la Biserica Catolică reprezentând-o pe Fecioara Maria… Am restaurat și o casă veche, după metodele tradiționale, adică cu balegă, lut și paie”, ne-a mai explicat Andreia.
Cei doi au început lucrările la un atelier de pictură, în curtea lor, unde să poată să-și dea frâu liber imaginației, în liniște deplină.
„Dorința mea e să-i fac fericiți pe cât mai mulți oameni, prin tot ceea ce realizăm noi. E mare satisfacția…”, a conchis artista.
…oameni impliniti!
Iulia, felicitări! Mulțumim că ne prezinți acești oameni minunați! Să ai succes, ești minunată! Așteptăm cu nerăbdare următoarele articole ale tale.
Foarte frumos👍
Minunat. Inapoi la radacini. Felicitari Iulia pentru articol.
Felicitări pentru articol. Știam povestea mai pe la începuturi dar nu am mai aflat nimic de evoluția acestei frumoase și „așazate” familii. Acest articol vine să completeze un gol lăsat de timp.
Un exemplu impresionant, foate greu de urmat dar care ar avea „pentru unii” un cuvânt greu de spus dar mult mai greu de urmat: „SCHIMBARE RADICALĂ”.
Confortul obținut după ani de punere în practică a unor idei și năzuințe, este unul „ancestral” (d.p.m.d.v) și total diferit de instalarea într-un … fastuos „penthaus”, gata mobilat, în care să descinzi ca într-un apartament de hotel de multe stele … inchiriat pe viață. Dacă nu cumva aspirațiile sunt și mai mari!
Cinste „indrăzneților artiști” și le urez succes în restul proiectelor. Felicitări pentru toată munca depusă și „integrare” în lumea satului din care și eu îmi trag rădăcinile.
Sigur vor avea un loc de cinste în istoria comunității din care fac parte.
Cei care își identifică rădăcinile în zona Tecii pot afla mai multe de pe pagina dedicată proiectului: https://www.facebook.com/groups/tekendorfplus. Vă aștept cu drag.