Acum câteva zile am primit o invitație la un eveniment de suflet, din orășelul nostru vecin. Am confirmat pe loc. Era vorba despre o persoană specială, care și-a folosit paleta indicatoare în sensul giratoriu al orientării mele scriitoricești, într-un important moment.
M-am simțit onorată de invitație! La ora potrivită, am fost prezentă în sala de ședințe a Consiliului Orășenesc Beclean. Atâta lume! Multă!
Obișnuită cu acel altceva, am rămas uimită să văd o lume a uniformelor verzi-kaki, aceea a vânătorilor și pădurarilor, aș zice o lume a unirii, a susținerii, dar și a talentului. O lume a ordinii, a respectului, a liniștii ce s-a așternut în sală, precum într-o clasă, în care la catedră stătea învățătoarea.
Nu, în față stătea domnul Sorin Gârjan, directorul Bibliotecii Orășenești Beclean și mai ales talentatul scriitor, membru vechi al USR, cel care își lansa cartea Mai ții minte, suflete? – gânduri, povestiri, editoriale vânătorești,… toate!
Da, dânsul, alături de domnul primar Nicolaie Moldovan – iar alături, aproape, ca girant al mărturiilor și adevărului prins în carte, badea Nucu, sursa poveștilor vânătorești, seniorul – cel care, la cei 97 de ani se bucura sincer, de tot ceea ce se întâmpla aici.
Scriitorul era magnetul care atrăsese acolo, ca într-o „împrejmuire a cuvântului”, simțită și mai puțin cunoscută de către ceilalți, o lume a poeziei, a comentariilor frumoase, literare, apreciative – așa cum rar ți-e dat să întâlnești.
Mă gandeam că se cuvine să mă alătur și eu celor care ieșeau în față ca să exprime ceea ce simt într-un asemenea moment. Onoare, prețuire și respect! Cum în sală eram doar câteva femei, puține, m-am gândit să stau și eu în umbra bunului simț. Poate nu era decizia potrivită… Dar nu m-am abținut să exprim așa, cu voce tare, cuvăntul simțit și rostit care să fie auzit, după ce va fi așternut pe hârtie.
Transpusă într-o poveste, ea ar purta un titlu scurt „Am cunoscut un OM’”
Iar cuvăntul OM îl scriu cu litere mari, de-o șchioapă. Să iasă în evidență. Așa cum a ieșit întotdeauna domnul Sorin Gârjan, directorul Bibliotecii Orășenești Beclean, prin amabilitatea și eleganța faptelor, prin politețe și deschidere, atunci când, studentă fiind, împrumutam cărți pentru studiu. Dânsul nu te-ar fi refuzat nicicând și le găsea acolo, la locul lor, pe raft. Se bucura ca ele vor fi citite și înțelese.
M-am hotărât apoi să scriu. Dânsului i-am cerut îndrumarea și sfatul, cel dintâi, ca unui om priceput într- ale scriiturii.
M-a privit, n-a stat pe gânduri și și-a făcut timp să citească manuscrisul. Nu, nu e un gest mărunt! E unul MARE, pe care doar un OM îl poate face! Cu atât mai mult cu cât nu mă cunoștea,căci în dreptul numelui meu nu era nimic adăugat. Nici motive de îngăduință nu existau! Să continui să scriu, sau nu? Răspunsul a fost scurt. DA!
Mi-a prefațat cărțile, m-a susținut și încurajat, încă de la început.
Mă întreb de multe ori, câți, ca dânsul? Eu ce-aș fi făcut, în locul lui ?
Cine și-ar face timp pentru asta, cine, ajuns în vârful scării, se întoarce și întinde mâna celui care începe să pășească?
Răspunsul e simplu! Un OM! Da, un talentat scriitor, recunoscut în cercurile scriitoricești, membru al USR de ani mulți, unul despre care se vorbește admirativ de către cei care-i cunosc valoarea și scriitura. De câte ori nu am tresărit, onorată fiind că îl am în lista de prieteni reali!
Este consătean, prin Adriana, soția lui, este model, prin felul în care este privit de cei care-l cunosc!
Am dus cu mine gândul și intenția, admirația și prețuirea, m-am oprit apoi, considerând că este mai bine să o exprim astfel, cu respect, aici, oriunde și oricând.
Da, am cunoscut un Om! Unul de valoare, modest și respectat, unul atât de apreciat pentru asta! Și mă bucur că am găsit ocazia să pot să v-o spun și dumneavoastră…!
