Până prin anii ‘50 – ‘60, în a doua zi de Crăciun – în satele din Bistriţa-Năsăud – se mergea la bere. Era bere pentru săraci, bere pentru bogaţi, ba chiar şi bere pentru copilandri sau fete de 13-15 ani! Uneori se lăsa cu scandal şi cu bătăi între flăcăii care încingeau jocuri bărbăteşti precum „Căţeaua” sau „Nebuna”.
Până prin anii ‘50 – ‘60, „berea” era numele petrecerii organizate de tinerii din satele aflate în zona superioară a Someşului. Era un obicei care se păstra cu sfințenie la Feldru şi Nepos. Tradiția era ca jocul să înceapă chiar în a doua zi de Crăciun.
Fabrică de bere lângă Năsăud încă din 1765!
O fabrică de bere a şi funcţionat din 1765 până în 1945 la Tradam – sătucul evreiesc de lângă Năsăud, peste pod, pe malul stâng al Someşului.
În preajma sărbătorilor – flăcăii din zonă aduceau aici o mierţă sau două de orz, adunat cu grijă încă din postul Crăciunului. Acesta era frecvent cultivat în trecut, pentru că nu era pretenţios şi era ocolit de animalele prădătoare precum urşii sau mistreţii. Tinerii năsăudeni îşi preparau singuri băutura necesară petrecerii de după Crăciun.
Restricţiile cazone ale austro-ungarilor au catalizat obiceiurile şi preferinţele tinerilor, dar a şi cristalizat denumirea petrecerii – chiar şi după ce militarizarea, cu restricţiile ei cu tot, a devenit istorie…
Aşa se face că „berea” a devenit nu doar numele cunoscutei băuturi, ci şi numele acţiunii de a petrece și bea după postul Crăciunului.
„Nu ştiu de unde îi numele de bere pentru obiceiu’ aiesta. Poate tumna de la Berea de astăzi, pe care o bem la halbă. Se zice că a doua zi de Crăciun s-o adus prima bere în sat şi de aici numele…”, povestea Paraschiva Cotuţiu din Dumbrăviţa în volumul Sărbătorile ciclului social şi calendaristic în Bistriţa-Năsăud, scris de Vasile Filip şi Menuţ Maximinian.
Berea bogaţilor, berea săracilor. Bere pentru „suseni” şi pentru „joseni”
Pregătirea berii începea încă din postul Crăciunului, când se alegea „casa berii”. Trebuia să fie obligatoriu una încăpătoare, podită cu scânduri pe jos.
Gazda trebuia să fie om de încredere, dintre fruntaşii satului, de preferinţă fără copii. Fără îndoială, era o mare cinste pentru cel care era ales de flăcăii satului drept gazdă de bere.
Dacă numărul tinerilor era prea mare, se organizau şi câte două, trei „beri” în acelaşi sat.
La Nepos, de exemplu, „susenii” se adunau la Măriuţa lui Paramon, iar „josenii” la Grigore Lup a Oniţii… Tot în „suseni” şi „joseni” se împărţeau şi flăcăii din Feldru. Iar pe Valea Ilvei cele două beri se alcătuiau tot pe criterii sociale: exista „berea bogaţilor” şi „berea săracilor”, iar fruntaşii flăcăilor care se ocupau de organizarea lor erau numiţi morcotani – un nume care sugera superioritatea socială.
Berea specială din a doua zi de Crăciun se termina uneori cu bătăi
Şi în Căian se organizau două beri – una a „gazdelor” şi una a calindrocilor (a săracilor). Prin „bere” aici se înţelegea doar jocul din a doua zi de Crăciun, care avea loc pe 26 decembrie.
Spre deosebire de Chiuza, satul de peste dealul dinspre est – unde „bere” erau numite toate jocurile organizate în perioada sărbătorilor de iarnă.
„Berarii” îi dădeau celui care îşi punea casa la bătaie o parte din banii adunaţi din colindat. La Leşu – multă vreme înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, „Casa berii” era cea a unui evreu: Nucu Lazăr. El avea o casă foarte spaţioasă, podită cu scânduri – numai bune „ca să răsune tropotele feciorilor”. Bărbatul a murit mai târziu gazat în lagărul de concentrare de la Auschwitz.
La Tăure se organizau de asemenea două beri: „Berea mare”, a feciorilor şi fetelor mari, de măritat, şi „Berea mică”. Aici veneau fecioraşi de 14-17 ani sau fetelor mai tinere, de 13 – 15 ani.
Tot două beri se organizau şi la Ardan, între a doua zi de Crăciun şi Bobotează, după acelaşi criteriu ca la Tăure – berea din deal, a feciorilor de însurat, şi berea din vale, „a copiilor”.
Cei tineri nu aveau voie la petrecere peste ora 20:00, oră după care continuau organizatorii şi cei însuraţi. Femeile şi fetele priveau de pe margine, iar flăcăii şi bărbaţii jucau şi câteva jocuri bărbăteşti precum Sârba, Brâul, Căţeaua sau Nebuna, iar petrecerile, inevitabil, se mai sfârşeau şi cu scandaluri sau bătăi…
Sursa – Sărbătorile ciclului social şi calendaristic. Munci şi zile în Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului – autori: Vasile Filip şi Menuţ Maximinian
