Un cititor Bistrițeanul.ro ne-a oferit bucuria de a împărtăși cu noi un excepțional număr de colecție din Revista Ilustrată. Este vorba despre primul număr publicat în ianuarie 1898. A fost întemeiată de doi cărturari din lumea satelor, după desființarea unei alte reviste de prestigiu din Bistrița – Minerva.
Editor era preotul și animatorul artistic Ioan Baciu. Redactor responsabil era învățătorul, folcloristul și scriitorul Ion Pop Reteganul – motiv pentru care și sediul revistei se afla în Reteag.
În volumul Bistrița, poarta Transilvaniei se precizează că la sfârșitul anului 1900, registrele orașului consemnează existența unei tipografii românești. Era vorba despre tipografia A. Baciu care îi aparținea preotului Baciu.
După ce a funcționat o scurtă vreme în Șoimuș, tipografia a fost mutată în Bistrița, pe strada Lemnelor (actualul pietonal Liviu Rebreanu).
Însă primul număr din Revista Ilustrată – cel din 1989 – a fost tipărit la tipografia lui Carol Csallner, din Bistrița.
Ea cuprindea inclusiv ilustrații realizate după fotografiile celebrului Alexandru Roșu, care, din 2015, are și o statuie în centrul orașului.
Într-un savuros limbaj străvechi, cei doi întemeietori își recunosc „cutezanța de a scoate o Revistă nouă, în timpurile aceste critice, când dispar una după alta foile și revistele noastre…”
În ceea ce am numi astăzi un editorial, Ioan Baciu și Ion Pop Reteganul explică: „Onorat public cetitoriu !
Vor fi mulți, poate, care se vor mira de cutezanța noastră de a scoate o Revistă nouă, în timpurile aceste critice, când dispar una după alta foile și revistele noastre…
Mulți vor crede poate că vanitatea de a figura ca editori și redactori ne face să întreprindem acest pas… Mulți vor fi poate și de aceia cari vor crede că râvna de câștig material ne îndeamnă la acest pas…”
Cărturarii ne transmit, încă din primele rânduri, că Revista Ilustrată s-a născut din sentimentul datoriei față de neam. Cei doi declară că își doresc să ofere – „după putință, un mijloc de instrucție și distracție”…
Revista Ilustrată își propunea, în acel prim număr, să publice poezii, nuvele, schițe, „cópii de pe natură, piese teatrale, literatură poporală și clasică de tot soiul. Vom face și mici recensiuni (…) În fine, ne vom da totă silința, ca Revista Ilustrată se fie demnă de a fi cetită și pusă de alăturea cu cărțile cele mai plăcute ca fond și formă…”
Pe pagina a doua a revistei, este publicat un articol despre progresul românilor în orașul Bistrița.
Aici suntem informați că în suburbiile orașului trăiește „un popor român bine nutrit și bine îmbrăcat, locuind în case frumóse, luminóse, înalte, sânătóse…
Tóté aceste sunt semne de bunăstare materială, sunt semne de hărnicie și cruțare.
Dar óre cum stau Românii din Bistriță din punct de vedere moral?
Care sunt centrele, ce întrunesc pe Românii din Bistriță de tóté stările? – Sunt biserica și școla.
În biserică se adună bogat și sérac, mueri și bărbați, moșnegi și copii, cărturar și necărturar, spre a mulțămi bunului Dumnezău de darurile primite și spre a se ruga pentru altele nouă. Și românii din Bistriță au astfel de locașuri…”
Dintr-o notă a culegătorului, aflăm, totodată, că în „în Bistriță sunt 1900 Români față de 6800 streini…”
Foto deschidere @ Bistrița de altădată