Pe vremuri, Piața Mică era un punct nevralgic pentru transportul din Bistrița. De aici s-a dezvoltat rețeaua de străzi de pe latura sudică a orașului. În secolul 18, piața avea rolul de stație de poștalion, fiind cunoscută sub numele de Kleiner Ring.
Puțină lume știe că acum vreo două sute de ani, Piața Mică era locul de unde porneau și unde se întorceau poștalioanele.
Pentru a ajunge la Cluj, bistriţenii aveau de parcurs un drum de 8 ore. Cu poştalionul!
Locul a primit numele de Piața Voievodul Mihai în 1935, iar din 1945 s-a numit Piața Nicolae Iorga. Între 1950 și 1962 s-a numit Piața Mareșal Tolbuchin, revenind la numele istoric Piața Mică în anii 70.
Una dintre clădirile de aici adăpostea tipografia Georghe Matheiu, fondată în 1904 și situată în Piața Mică la numărul 7.
A fost prima tipografie din Bistrița care a folosit puterea motorului pe benzină pentru a acționa mașinile de tipărit. Ei îi datorăm tipărirea a numeroase cărți în limba română, dar și a unor reviste importante care circulau prin oraș: Revista Ilustrată sau Gazeta Bistriței.
Piața Mică – Locuitorii din Dumitrița în marș către o manifestare sportivă în 1936:
În imaginea de mai jos este vizibil magazinul de pielărie al meșterului Friederich Binder, în partea opusă fiind magazinul lui Carl T. Denger:
Între Piața Mică și actuala casă de cultură, se întindea Strada Krottengasse: strada Broaștelor.
După amenajarea promenadei, pe latura de sud a zidului fostei cetăți, la sfârșitul secolului 19, strada s-a prelungit până în Piața Centrală, devenind Alee Gasse.
După 1953 ea a preluat numele lui Vaida Voievod, iar apoi cel de 23 August. În prezent, se numește strada Albert Berger.
Clădirea de pe partea dreaptă construită pe un singur nivel, la intersecția străzii Albert Berger cu Dobrogeanu Gherea a aparținut unui comerciant influent și înstărit din Bistrița. Acesta și-a amplasat deasupra clădirii statuia lui Mercur (zeul care patrona comerțul în mitologia romană) sau Hermes (în mitologia greacă) – considerat mesager al zeilor.
Statuia a supraviețuit timpului până în zilele noastre, fiind amplasată în același loc, pe acoperiș. Între anii 1960 – 1970, aici se aflau Arhivele Bistriței. Până nu demult, clădirea a fost sediul extensiei Universității Tehnice Cluj-Napoca.
Foto @ Bistrita de Altădată
Sursă @ Bistrița – Poarta Transilvaniei, autori Laurențiu Grec, Lucian Mureșan și Corneliu Gaiu
Salutare, – dragi batracieni,
Haideți, veniți la șumandră,
Și prin maidane cu buruieni
Culegeți flori de micsandră.
Domoliți focul cât pe frigări
Răsucim carnea cea tandră.
Fumați ca Moromete, țigări,
Într-o crescândă ciuleandră.
Putin îl roagă pe Dumnezeu,
Toacă spre cer din simandră.
Hruba nu protejează, mereu,
Nici cuibul tău, – salamandră.
Piata Mică din Bistrita a fost modernizată in anul 2014 cu bani europeni. Fostul primar Ovidiu Cretu solicita la vremea respectivă schimbarea numelui de Piata Mică si găsirea unui nume cu rezonanță istorică. Până la urmă lucrurile au rămas neschimbate desi s-au vehiculat o serie de nume , intre care si cel de „Piata Postalionului”. Nostalgia călătoriilor cu postalionul din secolele trecute se regăseste oglindită in lucrări de artă si literatură. Una dintre acestea este poezia „Poştalionul” de Radu Stanca, pusă pe note de Nicu Alifantis în piesa muzicală cu acelaşi nume:
Diseară poştalionul va trece prin strâmtoare,
Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut.
Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare
Sau flinte ghintuite, întocmai ca-n trecut.
Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă
Ce tremură şi-şi vâră colierul între sâni,
Nu ca să zmulgem fetei inelul de logodnă
Vom răsuci cu vervă pistoalele în mâini.
Un lucru mult mai nobil, prieteni, astă seară
Aduce poştalionul şi mai de preţ de cât
O călătoare blondă, subţire sau sprinţară,
Ori saci cu bani de aur, umpluţi până la gât.
Diseară poştalionul aduce-un domn de seamă,
Un călător de vază, şi-un hoţoman de soi,
Aduce timpul, domnul pe care nici o vamă
Nu l-ar putea vreodată întoarce înapoi…
Aşa că nu vă temeţi de el, va fi o luptă
Din cele mai uşoare, iar de-l vom prinde-n laţ
În pânza veşniciei, de astă dată ruptă
Noi dintre toţi tâlharii vom fi cei mai bogaţi.
Iar de vom pune mâna pe el şi pe comoară,
Ne-am pricopsit prieteni cum nu ne-am aşteptat,
Iar de vom pune mâna pe el în astă seară,
I-am dat o lovitură cum încă nu s-a dat.
(vezi: https://www.youtube.com/watch?v=VffDyAyIGNM)