Dacă tot se apropie Târgul Mare al Bistriței, nu ar strica, poate, să ne amintim cum se desfășurau pe vremuri asemenea manifestări care, deși așteptate cu sufletul la gură de întreaga populație – prevedeau pedepse aspre pentru negustorii care furau, înșelau, foloseau greutăți false sau nu vindeau produse de calitate.
Porțile cetății erau, pe vremuri, păzite de halebardieri: existau cu prilejul acestor târguri tot felul de inscripții care încercau să atragă atenția negustorilor asupra corectitudinii. Negustorii care furau, înșelau, foloseau greutăți false sau vindeau produse slabe calitativ erau aspru pedepsiți pe loc…!
Vinovații erau închiși în temniță sau puși să călărească un „măgar de lemn” cu două greutăți mari legate de picioare, spre rușinea lor și hazul celor prezenți la târg…
Prin dobândirea statutului de oraș, Bistrița a obținut și dreptul de a organiza săptămânal un târg la care aveau dreptul să vină și locuitorii satelor din preajma cetății. Un târg devenea spațiul magic în care se produceau nu doar schimburi de materiale și mărfuri, ci și schimburi culturale… În afara târgurilor, străinii nu avea voie să aducă marfă în cetate și nici nu le era permis comerțul amubulant, considerându-se că meșterii breslelor locale ar fi astfel dezavantajați…
De la un târg săptămânal s-a ajuns, în perioada de maximă înflorire a orașului – la trei târguri anuale. Un asemenea târg anual era un eveniment major și cuprindea întreaga provincie a Transilvaniei.
Teaca primea dreptul de a face târg în 1391, Reteagul și Șintereagul în 1361, Săsarmul în 1360 – în timp ce Bistrița primește dreptul la un târg anual în 1353, din partea regelui Ludovic. Târgul se desfășura pe vremuri între 24 august și 7 septembrie, nu era supravegheat de comitele Bistriței, ci de jurații orașului care aveau și drept de judecată asupra participanților la târg.
Atmosfera medievală și vechea ordine a breslelor bazată pe cinste și calitate s-a menținut în Bistrița până târziu, când au apărut primele corporații și fabrici – cu care vechile bresle nu au mai putut concura, fiind scoase, treptat de pe piață și ulterior ieșind din istorie…
În august, în miercurea de după Sfântul Bartolomeu (celebrat de catolici pe 24 august), în piața centrală avea loc târgul de mărfuri, care urma târgului de vite. În acele vremuri Biserica Evanghelică din centru era înconjurată de colibe așezate una lângă alta, în care dogarii, cizmarii, pielarii, ciurarii, cuțitatii, cojocarii, curelarii, legătorii de mături sau olarii – toți aveau standuri special amenajate… Veneau negustori din Reghin, Dej, Târgu Mureș, țăranii din Tonciu ofereau coșuri, rogojini și alte obiecte din paie, în fața actualei primării erau întinse tarabele cu obiecte de galanterie, iar înspre hotelul orașului erau așezați negustorii de costume, paltoane, bluze și alte haine…
Conform unui document din 1367, jurații cetății Bistrița aveau drept sarcină „de serviciu” să stabilească reguli pentru activitățile meșteșugărești, salariile calfelor sau condițiile de îndeplinit pentru a avea acces într-o breaslă. Tot consilierii cetății stabileau și dreptul de liberă trecere sau protecție pentru negustorii străini…
Foto @ Bistrita de altădată
