Unde sunt meșterii adevărați de altădată, născuți la Bistrița și faimoși în toată țara și chiar dincolo de hotarele ei…? Documente și scrisori ale unor voievozi români stau mărturie în legătură cu priceperea meșterilor din Bistrița – unii dintre ei cu adevărat bogați, grație meseriei lor, alții ajungând chiar și în funcția de primar și jude al orașului…
În ianuarie 1529 – vicevoievodul Transilvaniei le amintește judelui și juraților din Bistrița să-i trimită cei 100 de pușcași și 50 de mineri împreună cu tunurile solicitate de voievod de câteva ori înainte. Iar împreună cu acestea trebuie să vină și judele primar al orașului, se mai precizează în document.
Câțiva ani mai târziu, în iulie 1530, la Bistrița sosea și scrisoarea episcopului Transilvaniei, consilier regal în același timp, care solicită judelui și juraților din Bistrița să se facă 500 de gloanțe și comandă pentru voievod pulbere necesară pentru a confecționa ghiulele de tun.
Postavul de Bistrița, la mare căutare printre voievozi…
Produse tradiționale din cetate precum postavul – erau la mare căutare, la începutul acelui veac. O dovedește scrisoarea notarului vicevoievodului Transilvaniei din 10 ianuarie 1521, care solicita judelui Martin șase sau cinci coți de postav.
Un deceniu mai târziu, documentele vorbesc despre meșterii bogați din Bistrița – aurari, pielari sau croitori – dintre care unii au ajuns chiar în fruntea ierarhiei, impunându-se în fața celorlalți și cucerind titulatura de jude / primar al cetății.
Într-un document datat 3 ianuarie 1533 – mai mulți cetățeni din Bistrița confirmă, prin mărturia lor, că Thomas Werner Pellio, pielar și jude al Bistriței, a cumpărat o casă de pe Strada Lemnelor (actualul Pietonal Liviu Rebreanu), pentru suma de 190 de florini. În 5 ianuarie 1533, un alt document atesta mărturia croitorului Martin Sartor și a altor cetățeni din oraș referitoare la schimbul de case efectuat de Thomas Werner Pellio (pielar și jude al cetății și Blasiu Aurifaber. Thomas Werner ceda atunci casa sa de pe strada Lemnelor, în schimbul unei case din Piața Centrală.
Într-o altă scrisoare datată 14 octombrie 1541, Hans Hess – bărbier din Brașov, se adresa judelui și juraților din Bistrița, solicitând să-i fie pusă la dispoziție o casă unde să-și poată exercita meseria. Ca să-i convingă, bărbierul promitea că le va fi de mare folos prin cunoștințele sale și că va aduce la Bistrița inclusiv medicamente rare – franțuzești!
Pietrarii din cetatea Bistriței au pus umărul la construirea caselor și mănăstirilor din Moldova…
În secolul 16, meșterii bistrițeni erau solicitați de domnitorii moldoveni să participe la diferite construcții: în decembrie 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu solicita la Bistrița meșteri țiglari care să acopere mănăstirea Slatina, mulțumind, trei ani mai târziu pentru uleiul și cânepa primită din Bistrița și rugându-i pe locuitorii cetății să-i confecționeze și funii pentru ridicarea tunurilor.
Impresionantă și savuroasă este și scrisoarea lui Vasile Lupu, păstrată la Arhivele Naționale din Cluj, în care domnitorul din Moldova solicită ajutorul pietrarilor din Bistrița:
„…știind noi de multă vreame prieteșugul dumilevoastre și aducându-ne aminte cum până acum, de câte treabe ale noastre am pohtit pe dumneavoastră, nice de unele nu ne-ați frântu voia… v-ați aflat cu prieteșug bun și cu slujbă după pohta noastră… prilejuindu-se nouă a face niște case din piatră aici la Suceava și neaflându-se meșteri buni la noi în țară, ca să poată lucra bine la uși și la ferestre și la bolte cum știm că lucrează meșterii dumilevoastre – pohtim pe dumneavoastră să ne faceți bine și aiasta treabă cu doi meșteri pietrari… să arate cestora meșteri ce sunt aicea, să fie de învățătură cestora olari de aicea să facă și cărămidă…”
Foto @ Bistrița de altădată
Sursă @ Bresle, meșteri și meșteșuguri la Bistrița, între evul mediu și lumea modernă – studiu semnat de dr. Gabriela Rădulescu
ALTE vremuri. Covoare orientale unice în lume împodobeau pereții și galeriile Bisericii Evanghelice
