Bate la ușă încă o campanie electorală care se anunță de pe acum zbuciumată: se pândesc unii pe alții, se mușcă pe la colțuri, își numără becurile arse sau bannerele ilegale. În timp ce, pe vremuri, în tulburătorii ani 30, pe ulițe tropoteau impresionante figuri de călăreți, salutând vizita unui ilustru ministru în Bistrița-Năsăud – așa cum era Ion Mihalache, fondator și președinte al Partidului Național Țărănesc, decorat după participarea în Primul Război Mondial…
Suntem în sfântă zi de 23 august, ziua națională a României, între 1948 și 1990. Ziua în care România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei, în 1944. Ziua în care regele Mihai îl aresta pe mareşalul Antonescu, înlăturându-l cu forța.
Înainte de 1990, ziua de 23 august era marcată prin parade grandioase în cinstea dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Pentru noi, este pilejul perfect de a răsfoi fotografiile postate nu demult de Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Sunt fotografii emoționante care evocă un alt fel de campanie electorală. Sunt imagini de arhivă care ne amintesc două-trei vizite istorice în Bistrița-Năsăud precum cea a lui Octavian Goga. Sau a marelui politician Ion Mihalache…
Învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și apoi președinte al Partidului Național-Țărănesc… Contemporan cu Corneliu Coposu și mulți alți politicieni cum nu mai speră nimeni să vadă în zilele noastre. Sau poate nici nu își mai doresc.
Aflăm, între altele, că și în vremurile demult apuse, o campanie electorală presupunea mitinguri și întâlniri cu mulțimea. În anii 30, asemenea adunări populare aveau loc în față la Domus – pe atunci clădirea care adăpostea Prefectura.
Una dintre vizitele istorice la Bistrița, într-o campanie electorală derulată în județ în anii 1932-1940 – ni-l înfățișează pe însuși Ion Mihalache, în câteva fotografii:
Fotografiile și afișele fac parte din fondul „Victor Moldovan” disponibil celor interesați la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Ion Mihalache s-a distins în Primul Război Mondial, în luptele de pe fronturile de la Oituz și Mărășești. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 62/70 Infanterie – în Bătălia din zona Bran-Câmpulung.
„Pentru vitejia și avântul cu care a atacat din propria inițiativă trupele vrăjmașe în noaptea de 3/4 octombrie1916, la Plăișorul Mic, iar în noaptea de 7/12 august 1917 la Răchitașul Mic, producând dușmanului pierderi neobișnuit de mari și contribuind de aproape la cucerirea și menținerea pozițiilor” – se arată în Înaltul Decret nr. 830 din 9 aprilie 1918.
Tot Ion Mihalache este cel care a organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă.
După Primul Război Mondial a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaților, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria, împreună cu Barbu A. Știrbey. În acest discurs, regele făgăduia pământ țăranilor și împroprietărirea veteranilor din Primul Război Mondial.
După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod.
Ion Mihalache a deținut, pentru câteva luni, funcția de ministrul agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 – 12 martie 1920).
O realizare deosebită care a dat conținut și profunzime învățământului agricol a fost cea cunoscută sub numele de „Legea lui Ion Mihalache”. Aceasta prevedea ca, pentru instruirea elevilor, să se atribuie școlilor agricole terenuri în suprafață de circa 100 ha, iar celor horticole – 25 de ha.
În anul 1926 Partidul Țărănesc s-a unit cu Partidul Național Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu. Acesta a devenit președintele Partidului Național Țărănesc (PNȚ), iar Mihalache vicepreședinte.
În concepția lui Mihalache, progresul țării nu consta în industrializare, ci în agricultură. Pentru a-și pune în aplicare ideile, a organizat obștea sătească de la Topoloveni-Argeș. I-a asociat pe țărani într-o cooperație cu rezultate notabile în plan economic și social. La Topoloveni, țăranii au beneficiat de școli superioare, de asistență medicală, de cămin cultural, de băi comunale și, în general, de un standard civilizat de existență.
Între 1928 și 1930 Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în guvernele național-țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu.
Din 1930 până în 1933 ocupă funcția de ministru de interne, tot în guvernele național-țărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescu și Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu.
După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache a fost arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub numele „Înscenarea de la Tămădău”. A fost punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ.
În 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Potrivit memoriilor lui Corneliu Coposu, Mihalache a fost vizitat de patriarhul Justinian Marina, în închisoarea de la Râmnicu Sărat. Patriarhul i-a cerut să se desolidarizeze de Iuliu Maniu, dar a fost refuzat.
Ion Mihalache s-a stins în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat…
Sursa & Foto @ Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud
