În Bistrița existau înainte de Al Doilea Război Mondial nu mai puțin de opt ateliere fotografice importante. Toată lumea bună a orașului trecea periodic pe la fotograf – ne reamintește Dalma Szabó, referent Cultura Minorităților, la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Atelierele erau frecventate de multă lume. Și asta pentru că elitele Bistriței interbelice nu concepeau ca din casele lor să lipsească tablourile de familie.
„Când tablourile erau gata, se înrămau și se expuneau la loc vizibil, ca un blazon al casei…”, ne reamintește Dalma Szabó, referent Cultura Minorităților, la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Într-o postare pe pagina instituției, sunt surprinse câteva dintre creațiile fotografilor din oraș.
Fotografia de mai sus aparține fotografului Carl Koller, născut la Sibiu în 1838. între 1856 – 1859 a urmat cursurile Politehnicii și Academiei de Artă din Viena.
În 1859 devenea profesor de desen la Gimnaziul Evanghelic din Bistrița (actualul Colegiu „Liviu Rebreanu”), unde a predat vreme de 12 ani.
În 1861, alături de profesorul său de desen din Sibiu – Theodor Glatz – Koller avea să inaugureze primul atelier fotografic din Bistrița.
Între 1860 și 1862, Glatz & Koller au realizat aproximativ 200 de fotografii – cu explicații în română și germană. Toate ilustrau frumusețea costumului popular de sărbătoare, aspecte din viața societății și personalități ale orașului din acea vreme.
O altă impresionantă fotografie publicată de Centrul Județean pentru Cultură aparține atelierului Berta Jordens & Ella Alzner, care funcționa în Piața Centrală.
Nu lipsesc nici exponatele reputatului Alexandru Roșu – fotograful care are din 2015 și o statuie în centrul orașului:
„Renumele de care s-a bucurat Bistrița de-a lungul secolelor – în Transilvania, în Moldova, în Polonia sau chiar în Orientul Apropiat – se datora fără îndoială meseriașilor săi. (…)
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, apar îndeletniciri noi, generate de progresele tehnicii, care nu au făcut parte din vechile meserii practicate în oraș.
Din această categorie au făcut parte și fotografii.
Nici o altă branșă nu a lăsat urmașilor atâtea informații, mesaje și instantanee ale urbei noastre și oamenilor săi, ca cele realizate în atelierele lor.
Cu toate că tehnica fotografică era la începuturile sale, realizările fotografilor bistrițeni au avut o ridicată profesionalitate. Se datora în primul rând uceniciei acestora la cele mai renumite școli și ateliere de profil din Viena, Paris, Berlin sau Budapesta.
Este surprinzător să constatăm azi, la peste o sută de ani de la realizarea primelor fotografii în atelierele bistrițene, calitatea remarcabilă a pozelor. Exigența față de detaliu sau ingeniozitatea scenografică”, notează Dalma Szabó, citându-l pe Oskar Skrabel și volumul său de referință „Bistrița – nostalgii citadine” (Editura Charmides).
Sursă @ Bistrița – Poarta Transilvaniei (autori: Lucian Mureșan, Laurențiu Grec, Corneliu Gaiu) & Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud