Până nu demult, se știa că Michael Textoris – printre ultimii descendenți ai uneia dintre cele mai respectate și ȋnstărite familii în Bistrița ȋnainte de 1918 – a fost ucis în plină stradă, din cauza unei femei frumoase. Se întâmpla chiar de Sfântul Nicolae, în 6 decembrie 1863. Istoricul Günter Klein a explicat însă adevărul despre dramatica întâmplare.
Familia Textoris era originarӑ din Orheiul Bistriței (Burhalle) și se numea Weber.
Unul din predecesorii familiei, Michael Weber, a fost preot evanghelic la Arcalia (Kallesdorf) și Șieu Mare (Großschogen). Acesta și-a latinizat numele ȋn secolul XVIII, urmȃnd obiceiurile timpului. Și-a tradus numele din germană în latină, optând pentru Textoris (echivalentu lui Weber / țesător).
Familia s-a mutat ulterior la Bistrița unde negustorul Michael Textoris (1810-1863) a devenit unul din cei mai ȋnstӑriți bistrițeni.
Michael Textoris a avut douӑ fiice:
- Berta Textoris (1853-1876) cӑsӑtoritӑ cu directorul de bancă Gustav Dahinten
- și Camilla Textoris (1854-1901), care a rӑmas necӑsӑtoritӑ, moștenind ȋntreaga avere a familiei Textoris.
Michael Textoris a investit ȋn special ȋn afaceri imobiliare. A știut să profite din plin de decizia magistratului orașului din anul 1855 de a demola porțile și zidul de fortificație a orașului. Porțile cetății au fost demolate ȋn perioada 1860-1870.
Michael Textoris a ȋncheiat un contract cu orașul Bistrița prin care a fost ȋndreptӑțit sӑ demoleze Poarta Spitalului (aflatӑ la capӑtul strӑzii Gheorghe Șincai de astӑzi) și Poarta Ungureascӑ (aflatӑ la capӑtul strӑzii Nicolae Titulescu de astӑzi).
Motivul demolӑrilor a fost fluidizarea traficului. În 1848/49, ȋn timpul revoluției, s-a dovedit cӑ porțile orașului ȋngreunau mutarea rapidӑ a trupelor. Porțile și zidurile cetății au fost demolate și cu scopul de a reconstrui orașul după incendiile din anul 1857 și 1862.
Conform contractului, Michael Textoris a avut dreptul să folosească materiale de la turnurile și porțile demolate pentru construcția unor clӑdiri noi.
Nu i-a fost însă permis sӑ foloseascӑ și pietrele cioplite sau pietrele de ornament, care erau planificate de magistratul orașului pentru alte scopuri.
Cea mai mare clӑdire construitӑ de Michael Textoris a fost la capӑtul strӑzii Spitalului (Gheorghe Șincai de astăzi). Clădirea are inscripționat numele negustorului chiar și în zilele noastre.
Imobilul ar fi trebuit inițial sӑ devinӑ sediul judecӑtoriei Bistrița. Pȃnӑ la urmӑ a fost folositӑ de garnizoana Bistrița ca magazie.
Clӑdirea a fost terminatӑ ȋn anul 1864, un an dupӑ moartea lui Michael Textoris la 6 decembrie 1863.
Moartea lui Textoris a fost una extrem de tragicӑ, notează istoricul Günter Klein.
Până nu demult, eram convinși că negustorul neamț a fost ucis din cauza uneia dintre cele mai frumoase femei din oraș.
ALTE Vremuri: Casa Michael Textoris de la Poșta Veche ascunde o crimă oribilă
Istoricul Günter Klein ne dezvăluie, însă, că adevărul a fost altul, și – spre dezamăgirea unora – mult mai pragmatic.
Omul de afaceri a fost ucis de locotenentul-major Huß/Huss (ofițer de Ulani / cavalerie). Locotententul și-a scos sabia din teacӑ și l-a ucis pe Michael Textoris în plină stradă, când acesta i-a cerut socotealӑ pentru o sumӑ importantӑ pe care o ȋmprumutase ofițerul.
Crima s-a ȋntȃmplat ȋn toiul zilei, la Sugӑlete, unde locuia Huß (chiar lȃngӑ farmacia Minerva).
Huß a ȋncercat sӑ fugӑ de la locul crimei, dar bistrițenii care fuseserӑ martori, l-au urmӑrit. S-a refugiat in sediul politiei orӑșenenști, de unde a fost salvat de armatӑ. O mulțime bistrițeni a luat cu asalt sediul poliției, pentru a-l linșa pe fӑptaș.
Într-un final, ofițerul a fost achitat dupӑ un simulacru de proces. Motivul invocat de magistrați a fost cӑ acesta și-a apӑrat onoarea de ofițer, dupӑ ce fusese insultat de Textoris.
La construcția clӑdirii, Michael Textoris a folosit și cele douӑ steme. Stema de pe Poarta Spitalului și cea de pe Poarta Ungureasӑ au fost integrate ȋn ziduri – în curtea interioarӑ a clӑdirii la nivelul etajului 1.
Cea mai voloroasӑ stemӑ este stema Huniazilor (Corvineștilor) din anul 1484 care s-a aflat pe Poarta Spitalului. Aceasta stemӑ amintește de stӑpȃnirea Huniazilor asupra Bistriței ȋn perioada 1453-1471.
A doua stemӑ din anul 1542 s-a aflat pe Porta Ungureascӑ și a fost amplasatӑ acolo pentru a-l onora pe preotul paroh Mathias Teutscher – cel care a jucat un rol important la introducerea Reformei (religiei luterane) la Bistrița.
Casa Textoris a intrat ȋn anul 1901 ȋn posesia Bisericii Evanghelice, dupӑ moartea Camillei Textoris.
Pentru că nu a avut copii, Camilla Textoris a donat ȋntreaga ei moștenire Bisericii Evanghelice din Bistrița.
Camilla Textoris a donat și suma de 4.120,54 de coroane pentru construcția noii clӑdiri a Gimnaziului Evanghelic (actuala clӑdire a Colegiului „Liviu Rebreanu”. Gimnaziul a fost finalizat la 9 ani dupӑ decesul ei, în 1910.
A fost cea mai mare sumӑ donatӑ de un donator individual…
Sursa @ istoric Vasile Duda / Günter Klein
Foto @ Bistrita de altădată
