A fost un an cumplit pentru bistrițeni iar această duminică avea să rămână în amintirea multor generații drept un măcel și o baie de sânge. Inginerul Dan Titieni – despre „Duminica neagră a Bistriței”:
O pagină inedită din istoria sângeroasă a Bistriței a ieșit la iveală, grație regretatului inginer Dan Titieni, care s-a stins în urmă cu doi ani, răpus de o boală incurabilă.
Dan Titieni a fost apreciat de mulți istorici din Bistrița, care i-au remarcat pasiunea cu care s-a aplecat asupra istoriei cetății.
„Marea lui iubire și pasiune a fost Bistrița. A scris timp de 15-20 de ani despre istoria orașului. Nu a mai apucat să publice. Nici nu își dorea neapărat”, ne-a mărturisit soția dumnealui.
Într-o intervenție în comunitatea Bistrița de Altădată, Dan Titieni povestea că „acest an – 1602 – a fost unul de grea încercare pentru bistrițeni! În 24 februarie 1602, nobilii unguri în frunte cu Albert Nagy, împreună cu oștile secuiești, conduse de căpitanul Vitez Miklos au atacat cetatea.
Circa 100 de călăreți, 200 de infanteriști și 87 de căruțe, în care se aflau femei și copii, s-au retras din cetatea Bistriței, prin poarta Spitalului…
Contrar garanțiilor primite, de îndată ce a trecut podul dinspre dealul Budacului, convoiul a fost atacat de mercenarii generalului Basta.
Ei au provocat o adevărată baie de sânge. După acest măcel, mercenarii au pătruns în cetate și au prădat-o. Această zi a fost ulterior denumită Duminica neagră a Bistriței…”, a mai explicat Dan Titieni.
ALTE vremuri: Pe când vacile se parcau în sensul giratoriu, la Poșta Veche
ALTE vremuri: Distracții și chefuri de pomină, în sala de bal a Primăriei!
ALTE vremuri… Cu oameni care trăiau sub amenințarea atroce a morții…
Sursă & Foto @ Bistrița de altădată – Holzgasse, 1850, cu Poarta Lemnelor (demolată în 1862)