Renumitele băi de nămol care atrăgeau sute de persoane „de la mari depărtări” într-un sat din Bistrița-Năsăud au fost ignorate și lăsate de izbeliște după 1944. Autoritățile comuniste au cerut refacerea lor, încercând să convingă cu argumentul că persoanele însănătoșite vor putea fi puse ulterior la muncă.