Viața a mii de artiști a fost complet dată peste cap, în ultimele luni. Artiștii care trăiau din apariții scenice sau festivaluri și concerte, muzicienii care își câștigau existența în funcție de spectacolele prestate – au fost nevoiți să renunțe la tot. Să aștepte răbdători vremuri mai bune. Soprana Anita Hartig a luat recent atitudine, lansând un semnal de alarmă:
Într-un număr recent, în Dilema Veche, Marius Chivu remarca dezolarea care plutește pretutindeni: „…s-au închis muzee, librării, biblioteci, teatre, cinematografe… Când artele tac, peisajul capătă un aer apocaliptic.”
În același articol, Marius Chivu amintește declarația unui politician neamț: „Societatea noastră democratică are nevoie de peisajul unic și variat cultural și mediatic în această situație istorică, de neimaginat pînă de curînd. Curajul creativ al artiștilor ne poate ajuta să trecem cu bine criza. Trebuie să profităm de orice ocazie pentru a crea lucruri bune pentru viitor. De aceea artiștii nu sînt doar indispensabili, ci de-a dreptul vitali, mai ales acum.”
Ministrul culturii din Germania anunța astfel instituirea unui pachet guvernamental în valoare de cincizeci de miliarde de euro. Destinat să-i sprijine pe micii întreprinzători culturali germani. Valoarea pachetului similar oferit artelor de guvernul britanic este de 190 de milioane de euro.
S-au solicitat și în România măsuri de urgență pentru sprijinirea celor aproximativ zece mii de artiști independenți: actori, regizori, coregrafi, designeri, restauratori, scriitori, artiști vizuali, compozitori, editorii, inginerii și tehnicienii din domeniile artelor. Dar totul a rămas deocamdată la stadiul de solicitare…
Și soprana originară din Bistrița – Anita Hartig – trage un semnal de alarmă.
„Vreau pur și simplu să devin un om şi mai bun, şi mai bogat sufleteşte! Vreau să devin un artist valoros, care să aducă tuturor bucurie şi să mă bucur la rândul meu de ceea ce am”, declara soprana Anita Hartig, acum 6 ani, cu ocazia debutului ei la Metropolitan Opera.
Acum asistă și ea neputincioasă și furioasă la situația dramatică pe care artiștii sunt nevoiți s-o traverseze…
„Sunt cu adevărat dezamăgită. Cât timp va mai dura toată această situație???
Am nevoie să cânt! Trebuie să cânt!
Dacă se organizează vreun concert, doar artiștii foarte cunoscuți sunt solicitați și angajați. Îi apreciez foarte mult, pe fiecare dintre ei, sunt fantastici! Dar ce se întâmplă cu noi, restul? Vorbesc acum de latura materială: ce se întâmplă cu artiștii care au familii, ipoteci de plătit sau copii…?!
Cum vor supraviețui aceștia ? Stați acasă dacă sunteți bolnavi, purtați mască și nu ne puneți pe toți restul în pericol! Sunt chiar tristă!”
Comentariile și aprecierile nu au întârziat să apară: „Și noi, publicul, suferim. Ne lipsește bucuria muzicii sau comunicarea cu artiștii. Viata a devenit anostă și plicticoasă fără spectacole de opera, teatru, concerte. Ne târâm de la o zi la alta, asta este realitatea…”, comentează unul dintre prieteni.
„De cealaltă parte a poveștii suntem noi, iubitorii de artă lirică. Concertele acelea live – unde sunt și câte sunt, cu acei first league players – sunt văzute de o mână de fani… Noi ceilalți nu avem șansa să fim parte din public, la acele evenimente!
În al doilea rând, chiar dacă sunt top league noi vrem diversitate… vrem să ascultăm și noi soliști care vin cu alte nuanțe, ca și artiștii consacrați care nu apar în Top Ten. Până la urmă suferim toți – fiecare din punctul lui de vedere, mai mult sau mai puțin…
Și suferim pentru că noi, ca oameni în general am încetat să gândim ca specie umană. Suntem în pandemie, dar multă lume nu dă doi bani pe ea și petrece ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca urmare, toți avem de suferit într-un mod sau altul, direct sau indirect… Îmi pare atât de rău că nu pot asculta live vocile artiștilor mei preferați din care cu respect faci parte, Anita Hartig…”, conchide un alt prieten…
Foto @ Anita Hartig Facebook
