Alin Romulus Moldovan – botezat Grigore – poet și fotograf apreciat din Bistrița s-a stins din viață în urma unui infarct. „A fost un prieten drag, o prezență blândă și caldă. o enciclopedie universală… Eram ca niste școlărei în jurul lui atunci când ne vorbea despre istorie, filozofie, religie… Îi plăcea să râdă, să se bucure de plăcerile vieții și să ajute pe oricine avea nevoie atunci când putea…
Și pe mama lui, Leontina Dascăl, am cunoscut-o la fel: o femeie bună, blândă, caldă, iubitoare și cu o forță teribilă…”, ne-au transmis pritenii artistului.
Alin Romulus Moldovan a publicat volumul de versuri rupt, la Editura Charmides, în 2017. A demonstrat, cu acest volum de versuri, „la ce folosește să fii nebun, să ai realitatea ruptă între tine și ceilalți, între tine și copaci, între tine și iarbă…
La poezie folosește, asta vă pot asigura încă de pe acum. Fiți pe pace, am în sânge ultimul tip de moleculă antipsihotică. Vă iubesc, asta e boala mea: tulburare schizo-afectivă de tip maniacal; vă iubesc de vă sar fulgii, cum ar veni. Poftiți la o demonstrație de iubire nebunească!”, scria Romulus Moldovan, în 2017.
Prietenii săi au transmis că slujba de Priveghi are loc astă-seară, de la ora 18.00, la capela de lângă Domus. „După priveghi, ne vedem la Boarders să bem o bere în memoria lui și să adunăm câțiva bănuți pentru mama lui, pentru cheltuielile de înmormântare.
Înmormântarea va avea loc duminică, 7 mai, de la 13:00 în cimitirul central”, au transmis prietenii săi.
Claudiu Borș: Lui Grigore – Romulus – Alin
și se făcea că într-o noapte,
cam la vremea când adolescenții rebeli
se întorc fără chef spre casă,
când pasărea începe să-și cânte încet
doar sieși
când, fie-vă țărâna ușoară!, gândurile
și visele devin totuna,
înainte-mi se deschise un drum
copaci înfloriți
și
felinare discrete,
bețivi adormiți
și
leoparzi fără pete
îl mărgineau
frăția noastră e nemuritoare, scriai,
eu tăceam cenușiu
și aruncam cu zarul,
și tablele sunau a toacă
și
cât de aproape e această amintire,
acum, înaintea acestui ultim
și prim pas
e luna mai mare,
e cerul deschis
și cântece’n dreapta
și’n stânga s-au scris
te vei scula din patul tău alb,
vei veni în centrul orașului,
în locul pardosit cu pietre,
aici unde scaunele teraselor
dorm
și, odată cu pasărea, vei șopti:
pășește!
…………………….
„Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii și viu este și fratele nostru, deși a plecat de lângă noi! Hristos a înviat!”
Inca ma gandesc la tine, profesor, prieten, coleg, vecin..