Bătaia de la Colibița a motociclistului belgian a făcut înconjurul țării și a internetului. Cei care au urmărit imaginile șocante în care bărbatul era zdrobit în bătaie s-au scandalizat și au condamnat comportamentul ciobanilor. VEZI întreaga poveste spusă de cel care a filmat totul:
Suntem departe de civilizație, iar ciobanii din Colibița și mai departe! Povestea belgianului care a fost bătut cu bestialitate, în urmă cu două zile, de câțiva ciobani după ce s-a dus să le ceară scuze că s-au speriat caii de sunetul motoarelor a fost prezentată de Bistrițeanul.ro AICI și AICI.
Astăzi, cel care s-a aflat în spatele telefonului mobil cu care a surprins toată bătaia, a povestit pe Facebook întreaga poveste a bătăii.
Filmul neregizat, needitat, necenzurat din Poiana Andreichii!
Actor principal: Michel Dumoulin
Actori secundari: proprietarul și ciobanii stânei
Alte roluri: Radu Moldovan, soția și copiii unui actor secundar
Cameraman: subsemnatul
„Am ieșit la plimbare cu Răducu (fecior de 14 ani) și Michel (61 ani) – belgianul românizat (o legendă vie – campion național de trial, campion de enduro, campion mondial de raliu, cunoscut în toată lumea sportului cu motor pe care îl practică de 51 ani), care locuiește de 23 ani în România, a cumpărat o casă în Baia Mare, de 23 ani promovează țara noastră în toată lumea, a adus mii de turiști importanți în țara noastră, și care e mai mândru că locuiește în România decât mulți români…
Coboram prin Poiana Andreichii cu motocicletele la relanti, fără să turăm sau să facem zgomote.
Menționez faptul că, drumul pe care coboram era unul forestier pietruit, traseu turistic marcat, DRUM pe care am obținut aprobări pentru concursuri de enduro și de biciclete, nicidecum nu am trecut prin iarbă sau pe pășune privată. Oile erau la cel puțin un kilometru de drumul pe care am trecut noi, la vale de o culme, nici nu se vedeau de pe drum…
În urmă cu patru ore am mai trecut pe acolo, am stat cinci minute de vorbă cu oamenii de la stână, ne-au invitat la masă, le-am spus să îmi pregătească un caș să îl cumpăr la întoarcere, totul era normal…
Am văzut cu coada ochiului că s-au speriat caii care erau legați în lateralul căruței, așa că am oprit toți trei la circa 100 metri (fiind coborâre pe drum cu pietre)… Caii speriați au vrut să fugă, dar cum erau legați de căruță în lateral, după câțiva metri căruța s-a răsturnat fără să se întâmple prejudicii sau să se rănească vreun cal…
Mă mir că s-au speriat acei cai, pentru că în urmă cu câteva ore când am trecut pe acolo – tot pe acest drum am trecut, caii erau tot acolo, motocicletele erau mai turate mergând în sus și nu s-au speriat de noi…
Noi trei am asistat la această fază, am pornit spre atelaj să vedem ce s-a întâmplat, să ajutăm la ridicarea căruței, să ne cerem scuze și să ne înțelegem cu oamenii, să le plătim eventualele pagube… Eu mă cunosc personal cu șeful stânei, e consătean cu socrul meu, ne știm familiie, am trecut de zeci de ori pe acolo, am mâncat și băut la acea stână, mă consideram prieten cu ciobanii de acolo…
Câțiva dintre ciobani au pornit în fugă spre noi, cu bâte și pietre în mâini, înjurându-ne și scoțând sunete ca în filmele cu indieni. Eu, fiind din zonă și cunoscând agresivitatea lor, am văzut că nu e locul de stat la povești cu ei, care erau porniți tare pe scandal, așa că le-am zis lui Răducu și lui bunicu’ (n.r. motociclistul belgian) să plecăm că iese urât. Acești Serețeni (ciobanii) sunt cunoscuți pe toată Valea Bârgăului pentru agresivitatea lor, că își rezolvă problemele cu pari/securi/cuțite.
Eu, fiind în mijloc, după ce a pornit Răducu am pornit și eu în viteză pentru că deja se apropiau de noi fluturând bâtele, dar bunicu’, foarte civilizat fiind, nu m-a ascultat. A hotărât să rămână să vorbească cu ei, să vadă ce s-a întâmplat cu căruța și să le ofere bani dacă ceva s-a stricat, fără să își dea seama de pericolul la care se poate expune. După aproximativ 500 metri coborâți, după ce m-am simțit în siguranță m-am uitat în spate și am văzut că bunicu’ nu e în spatele meu, l-am pus pe Răducu la adăpost și am mers înapoi să văd ce se întâmplă…
Un cioban îl ținea fără să îl lovească, dar îl trăgea cu forță spre căruță să vadă eventualele daune… Am încercat de două ori să mă apropii, dar ei aruncau cu pietre mari spre mine. Nu prea aveam șanse să mă apropii nevătămat, așa că am stat la aproximativ 100 metri, să nu pot fi lovit și am început să filmez… Am strigat la ciobani și i-am atenționat că îi filmez și că aduc poliția. Am fost sigur 100% că așa se controlează și nu iese scandal, că nu va fi nimeni ranit… Am filmat mai multe secvențe, a trebuit să tot închid telefonul și să mă îndepărtez pentru că se tot apropiau de mine și aruncau cu pietre, așa că filmam, mă îndepărtam, mă întorceam și iar filmam, spunându-le că sunt filmați, să stea cuminți…
La aproximativ 20 minute după ce au pus mâna pe bunicu’, timp în care nu l-au lovit, un cioban i-a dat două bote peste spate (peste rucsac), bunicu’ a vrut să fugă, a căzut din cauza piciorului încă rănit, l-au prins și a izbucnit crunta bătaie… Deși Michel era bătut de trei ciobani la 100 metri de mine și încă doi stăteau lângă ei, principala mea grijă era să îl protejez pe Răducu, care are 14 ani, avea radiatorul spart, și ar fi fost o victimă sigură dacă picam și eu în mâinile lor…
Cu mâinile goale eram conștient că nu pot ieși învingător. Era varianta să scot drujba sau maceta din rucsac și ori mă nenoroceau ei pe mine și pe Răducu, ori nenoroceam eu pe careva și acum eram eu la temniță în locul lor și nu mi-a plăcut acel scenariu…
Eram singurul care aveam telefon la mine, să pot suna la 112 și să pot filma pentru a obține probe, singurul care știa drumul spre casă, așa că am ales varianta legală. Mi s-a părut cea mai bună idee în acel moment. Normal că dacă se agrava mai tare situația, dacă vedeam că bunicu’ cade pe jos sau scoteau cuțitele din dotare, aș fi acționat în alt fel… Dar din fericire nu a fost cazul, s-au oprit, bunicu’ era în picioare, am sunat la 112 și am continuat să filmez tot așa pe reprize, pentru că se tot apropiau și aruncau cu bolovani spre mine.
Pe bunicu’ nu l-au lăsat să plece, au zis că rămâne acolo până le aduce cineva 500 de euro pentru că s-a rupt un lemn de la căruță. L-au dus în colibă să se spele, iar eu am coborât până la asfalt că m-au sunat polițiștii să îi aștept să le arăt locația și l-am îndrumat pe copil către casă. Așa că bunicu’ a rămas sechestrat acolo, i-au tăiat cu cuțitul cauciucul de la motocicletă să nu poată fugi și scăpa, până am sosit cu poliția care cu mare profesionalism l-a eliberat și i-a legitimat pe atacatori.
Inițial Michel nu a vrut să depună plângere, era foarte confuz și derutat, bucuros că a scăpat din mâinile lor, mi-a zis că e de părere că îmi poate face probleme mie cum am casă în zona aceea. L-au amenințat că îmi aprind casa dacă se intervine legal. I-am spus lui Michel să nu își facă griji pentru mine și să facă ce crede el că e corect pentru el și pentru ce a îndurat, așa că s-a făcut în următoarea dimineață plângere, medicină legală, iar cei trei care l-au bătut cu sălbăticie sunt în acest moment arestați.
Mă bucur foarte tare pentru decizia mea de a nu interveni în mijlocul scandalului. Am fost mai de folos că am putut filma aproape toată povestea. Filmele au fost văzute de către procuror și au dus la arestarea făptașilor. Dacă eram implicat în bataie nu erau filmările, nu existau probe, era cuvântul nostru împotriva cuvântului lor, șase persoane și doi copii (care au asistat așa micuți la acest măcel și care probabil la rândul lor vor face la fel când vor avea putere), și în acest moment ei sărbătoreau victoria timp în care noi trei puteam fi nenorociți, morți sau arestați în locul lor.
Acelor <viteji> de pe net cu comentarii că ei <ar fi făcut>, că ei <ar fi dres>, că Batman, le doresc să nu fie vreodată puși în locul meu, să trebuiască să aleagă între un copil de 14 ani și prieten adult, între legal și ilegal, între pușcărie și libertate etc…
Mare păcat că s-a întâmplat așa ceva. Sper ca acest incident izolat să nu afecteze foarte tare imaginea zonei, județului, a țării noastre… Nu am mai auzit asemenea întâmplări barbare cu ciobani. Michel se plimbă prin toți munții României de 23 ani și nici el nu a mai văzut sau auzit așa ceva. Nici acum nu îmi vine să cred ce s-a întâmplat…”
[arve url=”https://www.facebook.com/bistrita.moto/videos/pcb.2376919435708309/2376917849041801/?type=3&theater” /]
[arve url=”https://www.facebook.com/bistrita.moto/videos/pcb.2376919435708309/2376918672375052/?type=3&theater” /]