Cornel Udrea – Chiar el a spus cu mâna lui
Am avut o discuție destul de înfierbântată cu mine însumi, și am decis până la urmă să scriu o carte cu foarte multe oglinzi care să mă reflecte nu numai pe mine. Acum că m-am mutat definitiv în labirint și am primit un spațiu destul de generos unde nu mă deranjează aproape nimeni, m-am hotărât ca această carte să mă justifice în fața lui Dumnezeu. Chiar și numai pentru a obține, când va fi să fie, un colț de Rai, acolo, dotat cu tot ceea ce trebuie pentru ca să pot reedita și eu chestia aceea de la început, având deja bibliografia necesară pentru a adăuga ici-colo niște lucruri și ființe care cred c-or să-i fie pe plac și Lui. Luați-mă în serios, atâta timp cât este lumină!
Alexandru Uiuiu – Țara ascunsă
„Ce este această Ţară ascunsă?” La o repede ochire, este o saga, saga unui sat de pe Valea Someşului, cu zeci de personaje, cu o suită de întâmplări din perioada postbelică, unele de un comic nebun. Țara ascunsă este o amplă frescă a vieţii de ieri şi de azi din spaţiul rural ardelenesc. Dar este şi un bildungsroman, este cartea formării unei personalităţi, personajul Andrei Guţan, copil de ţăran ajuns regizor de film, premiat la Cannes etc etc.
„Ţara ascunsă” se înscrie firesc pe linia marii proze transilvănene create de Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu, Pavel Dan şi, mai nou, de Alexandru Uiuiu. Dar nu numai a celei transilvănene, ci şi a celei inspirate în general de ruralitate.
Alexandru Vlad – Aripa Grifonului
Povestirile lui Alexandru Vlad din Aripa grifonului „trădează”, într-o mare măsură, o astfel de prevalenţă a descrierii, mai ales că majoritatea conţin un subiect de proporţii restrânse, concentrat, care se desfăşoară pe verticală, perforând niveluri succesive de înţelegere, în detrimentul inventarului faptic ori a aglomerării epice.
Prozele „respiră” cel mai adesea o atmosferă încărcată, de o densitate nu întotdeauna uşor digerabilă, şi trimit către un fond reflexiv ce amestecă amănuntul poetic, observaţia naturalistă şi reflecţia morală, chiar dacă aceasta din urmă nu e transpusă niciodată în manual de pedagogie, ci funcţionează mai degrabă în subtext. Vizibilă e această poziţie privilegiată a descrierii, mai întâi, în chiar grila tematică între limitele căreia sunt „înregimentate” aceste proze de început.
Zorin Diaconescu
Foto deschidere @ Alexandru Uiuiu