Sorin Lavric, Decoct de femeie
În urmă cu câțiva ani, în cursul unei discuții împinse până la pragul exasperării, Ion Papuc, un intelectual pe care nu șovăi a-l considera unul din părinții mei spirituali, mi-a mărturisit că se îndoiește că aș putea face o mistică a femeii îmbinând speculația cu literatura.
Argumentul dânsului era întreit: speculația nu face casă bună cu mistica, mistica nu are drept țintă femeia, iar literatura nu are puncte comune cu mistica. Din îndoiala dânsului s-a născut o ambiție a cărei expresie e cartea de față. În paginile ei, muchia rece a conceptelor seci se îmbină cu tiparul primitor al plăsmuirii literare, rezultatul fiind o viziune mistică.
Ludmila Ulițkaia, Imago
Densitatea și profunzimea. Iată două repere de care face abstracție, spre marele meu regret, literatura contemporană. Avem de a face tot mai des cu autori care nu se obosesc să pună sens în scriitura lor sau să transmită un mesaj general uman.
Ne ciocnim de absurditatea unor bestseller-uri, care peste ani vor deveni exemple de ratare literară. Din tot acest spectru al pieții editoriale, căci avem de a face cu un bâlci al păcatelor literare, este dificil să distingi ceva bun de ceva superficial. E aidoma unei selecții de vin, până să guști un cupaj veritabil, dai peste cap multe pahare. Din fericire, Providența sau poate acel fenomenal noroc cu care suntem înzestrați noi, vânătorii de lecturi, ne scot în față bijuterii cu totul deosebite, chiar și din tumultul papetăriei moderne.
Dan Lungu, Pâlpâiri
„Din om în om, a aflat că părintele e pe toloacă. Dimineața avusese o mică slujbă de sfințire a sălii de biliard, nou-deschisă în incinta bufetului din localitate. Preasfinția sa nu putea lipsi de la eveniment, cu atât mai mult cu cât lucrarea este realizată pe fonduri europene, într-un proiect dedicat învățării și specializării tinerilor din mediul rural.
De acolo, s-a deplasat la doamna Didina Covrig, pe care o mai împărtășește din când în când. Într-adevăr, cetățeanul Vasilică Cernavodeanu, șofer pe ambulanță, l-a găsit pe sfinția sa pe imaș. Acolo erau adunați mai mulți fii ai satului, veniți din cele patru zări ale lumii, dar mai ales din Italia și Spania.
Îl așteptau încă de la prânz, alături de mașinile lor proaspăt spălate și frumoase, cumpărate la mâna a doua, dar în stare foarte bună, fiindcă occidentalii au șosele faine și au mare grijă de mașinile lor. Preotul oficia o slujbă de sfințire a autoturismelor fiilor satului, astfel că în jur de optsprezece capote stăteau săltate, ca stropii de aghiasmă să ajungă până la motor, fiindcă acolo poate apărea defecțiunea cea mai gravă.”