Adrian Onciu: Cu mâinile legate, Ed. Trei, 2018
Cu mâinile legate este o poveste actuală despre mirajele care ne coordonează viața, abisurile în care un om se poate cufunda pentru a obține ceea ce-și dorește și consecințele puterii obținute într-un timp prea scurt. Mirajele care pot corupe orice om de pe lumea asta sunt două mari și invincibile : mirajul banilor și mirajul iubirii. Eroul acestei povești este un om ca oricare altul. Are o familie frumoasă, o emisiune-concurs la TV, o casă cu tot confortul necesar, mașini, bani, un minim de putere pentru a simți că trăiește. Nu trece mult timp până când această viață aparent perfectă se năruie sub ambițiile și dorințele protagonistului.
Sebastian Lăzăroiu: Zilele lui MM, Ed. Polirom, 2019
Jane, soția lui Marlon Mont, un fost corector de scenarii de film, a fost diagnosticată cu Alzheimer la doar 45 de ani. Din acest moment, Marlon renunță la slujbă și se dedică aproape în totalitate îngrijirii ei, neștiind ce imensă provocare îl așteaptă. Primește sprijin financiar de la sora acesteia, Miriam, o femeie bogată și mereu suspicioasă, iar Rachel, asistentă, îl ajută în chestiunile mai delicate, dar și la supravegherea bolnavei. Ca să-și mai răscumpere din păcate (și sunt destule, unele mai grave decât altele), Marlon se deghizează și cerșește (la început o dată, apoi de două ori pe săptămână), iar banii pe care-i strânge îi trimite unei asociații pentru copii orfani. În același timp, vrând să-și facă viața un pic mai suportabilă, are și o amantă, o femeie mult mai tânără decât el, căsătorită la rândul ei, cu care se vede în fiecare miercuri. Urmărind toate fețele vieții protagonistului, Zilele lui MM reprezintă o cronică detaliată a deteriorării lui Jane și a modului în care cei doi soți încearcă să facă față situației, fiecare în felul lui.
Nikos Kazantzakis: Grădina de piatră, Humanitas, 2018
Scris în limba franceză la Egina, în 1936, la întoarcerea din călătoria în Extremul Orient, și publicat în 1959 în Franța, după ce o traducere în neerlandeză văzuse lumina tiparului în 1939, Grădina de piatră (Le Jardin des rochers) este primul mare roman semnat de Kazantzakis înainte de emblematicul Viața și peripețiile lui Alexis Zorba. Amestec de jurnal, roman psihologic și de idei și poem, Grădina de piatră tratează deja teme majore ale literaturii lui Kazantzakis – lupta și concilierea contrariilor, ilustrate exemplar de contrastul între surâsul imobil al lui Buddha sau splendidele grădini japoneze ce surprind eternitatea în grăunțele de nisip și efervescența modernizării Chinei și Japoniei.