Cum e să pătrunzi în spectaculoase lumi și universuri ascultând ceea ce vede vântul răbufnind pe deasupra câmpiei sau închipuindu-ți sonor parfumurile strepezind aerul nopții? Cum e să auzi explozia de lumină a unor focuri de artificii, fără să le vezi cu privirea…?
„Ce este muzica…? Îmi pun această întrebare din nou și din nou… Un răspuns evident l-a dat marele nostru Caragiale: muzica este cea care gâdilă plăcut urechea, dar dincolo de aceasta – muzica este acel canal prin care energia divină ajunge la oameni. Este un canal de comunicare cu Divinitatea, cu Dumnezeirea…”, a povestit reputatul pianist Nicolae Dumitru, în acest weekend, la Bistrița.
Muzicianul a susținut un concert de excepție la Sinagogă, interpretând două partituri extrem de dificile – adevărate „pietre de încercare” pentru orice pianist, după cum le-a definit managerul Gavril Țărmure.
Melomanii din Bistrița au avut parte sâmbătă seara de un recital cu totul deosebit: doi faimoși și vizionari compozitori ai lumii și-au dezvăluit universul la Sinagogă, într-o cuceritoare explozie de culoare, expresivitate și uimitoare viziuni ale unor lumi miraculoase…
„Ce a însemnat Claude Debussy, în acest context ? O descătușare a imaginii vizuale transpuse în muzică. De aceea a fost el mare colorist și impresionist… Pentru că el a dăruit lumi vizuale în muzică. De unde s-au tras toate acestea ? De la Modest Musorgski… Debussy a afirmat în nenumărate rânduri că acest ciudat compozitor rus care a trăit puțin peste 50 de ani, murind din cauza alcoolismului, este Mesia și profetul acestei lumi sonore… De aceea am vrut să alătur Preludiilor lui Debussy – Tablourile dintr-o expoziție ale lui Musorgski… Pentru că muzica nu înseamnă doar sunete, muzica înseamnă și lumi, așa cum pictura înseamnă lumi, așa cum poezia înseamnă lumi – care se deschid în fața noastră…”, a povestit pianistul Nicolae Dumitru în deschiderea concertului.
[arve url=”https://youtu.be/AE30ySsBfok” /]
Într-o impresionantă pledoarie, pianistul Nicolae Dumitru s-a declarat frapat de „o frază citită la un moment dat: Am ajuns în momentul în care putem asculta oricând, orice muzică din orice muzică pe care o dorim. Iar acest lucru nu este normal. Pentru că această muzică a provenit dintr-o sete… De aceea a existat Mozart care a ascultat o dată un motet pe 6 voci păstrat în Capela Vaticanului, după care s-a așezat și l-a scris din memorie. Nu numai pentru că era genial, ci pentru că simțea nevoia… Pentru că setea de muzică era alta, atunci… Noi nu mai resimțim această sete de muzică… Și cum ar putea să-ți fie sete, când ai totul la îndemână…? Acest consumism al muzicii a dus la o diminuare a creației muzicale. Pentru că oamenii au încetat să mai bată la ușile lumilor muzicale… Au încetat să mai tânjească după spirit în muzică… Au început să caute forme de exprimare care, cu orice preț, să le spargă și să le alunge pe cele dinainte… Și ce a ieșit? O spărtură și o negare… Ascultând cele 12 preludii ale lui Debussy și Tablourile dintr-o expoziție ale lui Musorgski sper să deschidem împreună aceste lumi, aceste universuri absolut superbe”, a mai spus pianistul.
[arve url=”https://youtu.be/JzFy8ijMFDw” /]
Din program au făcut parte preludiile lui Debussy – Danseuses de Delphes, Voiles, Ce qu’a vu le vent de l’ouest, Les sons et les parfums tournent dans l’air du soir, Les Collines d’Anacapri, Des pas sur la neige, Le vent dans la plaine, La danse de Puck, Les fees sont d’exquisses danseuses, La terrace des audiences du clair de lune, Ondine și Feux d’artifice…
În partea a doua a concertului, melomanii din Bistrița s-au delectat cu faimoasele scene închipuite de Modest Mussorgsky într-o capodoperă de expoziție – Promenade, Gnomus, Il vecchio Castello, Tuileries, Bydlo, Dansul puilor în găoace, Samuel Goldenberg și Schmuyle, Limoges. La piață, Catacombae, Cum mortuis in lingua mortua, Casa pe picior de găină (Baba Yaga) și Marea Poartă a Kievului…
Nicolae Dumitru (născut la Bucureşti, în 1968) studiază pianul în particular cu Sonia Rătescu şi, în anii ce urmează, cu maestrul Dan Mizrahy. Sub îndrumarea acestuia pregăteşte Concertul în la major KV 488 de W.A. Mozart, pe care îl interpretează în mai 1987 pe scenă Atheneului Român, acompaniat de Orchestra de Camera a Medicilor dirijată de regretatul Ermil Nichifor.
Sub îndrumarea maestrului Dan Mizrahy, devine întâi stagiar al Colegiului “Gnessin” din Moscova, iar apoi, ca bursier al statului român, absolvent (1998) al Academiei Ruse de Muzică “Gnessin”, la clasa maestrului emerit Mihail Sayamov.
Sub conducerea acestuia parcurge şi studiile postuniversitare în perioada 1998 – 2001. În tot aceşti ani petrecuţi la şcoală moscovită, dascălul şi arhitectul evoluţiei sale artistice este profesorul Emmanuel Monaszon.
Foto deschidere @ Darius Cîrmaci