„Munceam zi şi noapte. Munceam non-stop pentru nimic. Trăgeam şi noaptea pentru 20 de lei. Nu mai aveam timp de odihnă. Nu mai aveam timp pentru nimic. La un moment dat nu mai aveam timp nici măcar să dorm. Şi atunci mi s-a făcut milă de mine!”
Fragmentul de mai sus reprezintă doar una dintre tulburătoarele mărturisiri culese din Telciu de câțiva artiști, astă-vară, după ce au stat de vorbă cu tinerii de aici despre munca în străinătate sau în supermarketuri, despre condițiile de muncă, oboseală, bani sau felul în care patronii „cumpără și câte 12 ore din timpul tău…”
În prelungirea sau completarea Școlii de Vară și a Conferințelor de la Telciu – aici au avut loc astă-vară și câteva rezidențe de creație: artiști din diferite domenii au fost invitați și găzduiți la Telciu, au stat de vorbă cu oameni de aici de diferite vârste, cu scopul de a crea, la sfârșitul proiectului, primele producții autohtone telcene: „Așa cum este inclus Clujul sau Bucureștiul într-un circuit cultural, am vrut să introducem și Telciul în schemă și să diversificăm puțin, să facem și teatru, și film și multe altele... ”, a precizat Claudiu Lorand Maxim – producătorul unei piese de teatru pe care ați avut ocazia s-o urmăriți la Bistrița, în august:
Țuhaus: O bătălie câștigată… Chiar dacă încă nu suntem pregătiți să iertăm…
În clubul Coșbook, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, a avut loc ieri o succintă prezentare a proiectului „Culese din Telciu”: spectacolul de lectură intitulat Primii bani a fost susținut de regizorul Lorand Maxim și Giorgiana Homaru, elevă la Colegiul „George Coșbuc” din Năsăud. „Am avut bucuria să fiu unul dintre rezidenți împreună cu Alexandra Voivozeanu, am vorbit cu tineri de vârsta noastră, tineri mai mici sau mai mari decât noi despre muncă. Alexandra a scris un text de teatru despre muncă. Din aproximativ 10 interviuri câte avem, vom citi azi patru dintre ele, parțial redate, urmărind un fir narativ ca într-un spectacol de teatru…”, a explicat Claudiu Lorand Maxim.
[arve url=”https://youtu.be/ZivjP38-kqc” /]
O altă rezidență i-a avut în prim plan pe scriitorul Vasile Ernu și Veronica Neacșu (ilustratoare de carte) care au pus la punct o carte pentru copii, încercând astfel să recupereze meserii pe cale de dispariție precum moașa, poștașul sau baciul din sat.
„Ideea era ca Vasile Ernu să lucreze cu copiii din comunitate și să elaboreze împreună cu ei la câteva povești despre viața lor, parțial asta s-a și întâmplat, după care a fost atras de ceea ce se întâmpla în Telciu și s-a orientat spre aceste teme, s-a simțit fascinat de aceste personaje. Iar dincolo de concluzia că asemenea meserii sunt pe cale de dispariție, pe Vasile Ernu l-a interesat și să redea demnitatea muncii. Pentru că acestea sunt niște profesii care, chiar dacă sunt foarte utile comunității și în trecut aveau o relevanță mult mai mare decât o au astăzi – poate și datorită remunerației scăzute pe care o primesc cei care le prestează, aceste munci nu mai sunt văzute ca niște meserii de interes pentru tineri… Cine mai vrea să fie poștaș, baci sau moașă? Sunt meserii spre care nu te îndrepți pentru că ai avea o vocație, ci pentru că nu ai reușit să găsești altceva… Vasile Ernu a încercat cumva să redea demnitatea acestor meserii și a oamenilor care le practică…”, a povestit Valer Simion Cosma.
În cazul moașei, de pildă, a ieșit la iveală o poveste foarte interesantă, moașa muncind peste 40 de ani în comunitate și fiind și asistentă medicală în sat – a adus pe lume mii de copii, a prins toate transformările sistemului medical românesc, de la copii născuți pe câmp, până la copiii născuți în spital, și multă lume nu realizează câte transformări au avut loc și de cât efort a fost nevoie pentru așa ceva – a mai povestit Valer Cosma.
[arve url=”https://youtu.be/ZFCzj9nV__Y” /]
„Tatăl meu este poștaș, cunosc bine meseria: poștașul era un adevărat liant între oameni, pe vremuri, mai ales pentru cei în vârstă. El ducea un zvon dintr-un capăt de sat în celălalt, lumea îl întreba ce mai face cutare sau cutare…”, a mai povestit Valer Cosma, amintind și de dispariția corespondenței, a scrisorilor, într-o epocă în care telefonul este la putere, trimitem mesaje sau sms-uri pe messenger, pe orice.
„Poștașul nu doar că ducea scrisoarea, dar de multe ori o și citea celor în vârstă, se discuta despre ea, el era un adevărat mesager uman, era foarte importantă căldura pe care o transmite omul care aduce scrisoarea, banii, ziarul… mai nou – facturile…”
Valer Simion Cosma a povestit și că în cadrul acestui experiment artiștii invitați au stat câteva zile la o stână din Telciu, unde au cunoscut un cioban care de aproape 70 de ani muncea ca baci. „Ne-a spus o grămadă de povești despre viața lui…Am fost impresionați de cât de mult își iubea meseria și animalele… Vasile Ernu mai sublinia că e o problemă, în special pentru cei mici din mediul urban – copiii văd brânza, laptele, ca produs finit, pentru ei laptele vine de la magazin, așa că el voia să scoată în lumină toate procesele care au loc pentru ca el, consumatorul, să aibă un produs gata de consumat în față… Să se vadă dimensiunea umană a întregului proces, dincolo de tehnici sau rețete: de la îngrijirea animalelor și până la păstrarea anumitor moduri de lucru sau rețete… Cartea este aproape gata, se lucrează acum la ilustrații și în câteva săptămâni va fi tipărită și oferită publicului”, a mai spus Valer Cosma.
Evenimentul a cuprins și o proiecție a filmului documentar regizat de bistrițeanul Vlad Petri la Telciu și documentat alături de Valer Cosma (inițiatorul evenimentelor de la Telciu) și Teo Constantiniu care au realizat un impresionant film documentar despre ritual, muncă și distracții. Despre acesta – într-un episod viitor…
