A început de mică, făcând haine la păpuși, din șosete. Totuși, nu s-a văzut croind haine pentru a trăi. A luat drumul dansului de performanță. Și chiar a predat. Dar a renunțat, într-un final, pentru a crea rochii de gală. Și nu ori ce fel, ci perfecte, demne de casele de modă din străinătate!
Raluca Diana Cotu este mămica a doi băieței. Deși are 36 de ani, nimeni nu-i dă vârsta pe care o are. Și aceasta i se datorează, probabil, dansului.
„Am practicat dansul de performanță încă de la vârsta de 7 ani. Am activat în cadrul unui club din Bistrița pentru 15 ani. Mai mult, am și predat cursuri de dans. Dar nu pentru performanță. Ci m-am axat mai mult pe predarea pentru copii, așa, de plăcere și ca să se dezvolte”, a explicat Raluca.
Totuși, practicând dansul, a avut ocazia să-și dezvolte un alt hobby de-al ei. De când era micuță îi plăcea să facă haine la păpuși, din șosete. Crescând, a ajuns să-și facă haine ei și chiar și altora.
„Când eram la liceu, m-am văzut nevoită să-mi fac eu costumele pentru concursurile de dans. Erau scumpe și nu mi le permiteam. Așa că mi le-am făcut eu. Apoi am făcut vestuțe pentru fetele de la dansuri”, își amintește bistrițeanca.
Prima provocare
În 2015 însă, o provocare din partea unei prietene o face să lase dansul și să se focalizeze pe hobby-ul ei: croitoria.
„Prima rochie oficială a fost o rochie de mireasă. O prietenă, care știa de hobby-ul meu mi-a lansat această provocare. Pe rochie am aplicat 2.000 de petale făcute manual, iar pe fiecare petală aveam lipite cinci pene de struț și o perluță. Am lucrat la ea două luni și jumătate. Aveam nopți în care dormeam și numai trei ore”, povestește Raluca.
Iar munca ei nu a trecut neobservată. Mireasa a fost întrebată de la ce casă de modă și-a cumpărat rochia.
Raluca a învățat singură să croiască. Și a avansat cu fiecare piesă vestimentară pe care a făcut-o. Ea crede că faptul că e o perfecționistă și e foarte atentă la detalii sunt lucrurile care o recomandă și îi aduc tot mai multe cliente.
„Îmi plac provocările. Îmi place migăleala. Avioanele, ca să spun așa. De aceea croiesc rochii de gală, mai mult. Sunt pasionată de ceea ce fac și cred că de aceea pot să fac față provocărilor. Recordul de nopți nedormite este de 55 de ore, în care am lucrat la mai multe comenzi. A fost anul acesta, în aprilie. Dar a meritat. Și mai am o rochie la care am lucrat 24 de ore neîntrerupt, doar cu o scurtă pauză de cafea și o țigară. Am aplicat mărgele și paiete”, explică Raluca.
Rochia – minune
O altă mare provocare a avut-o anul trecut. A avut de croit o rochie pentru nașă.
„Pentru această rochie am lucrat patru luni și jumătate. Bineînțeles, în paralel cu alte comenzi. Rochia a fost făcută din plasă și mătase, pe care am aplicat 10.000 de ștrasuri. Au fost aproape un kilogram de ștrasuri. Am făcut conturul cu ață, apoi am însemnat locurile cu cariocă termovolatilă și apoi am lipit ștrasurile. Am avut mult de lucru, dar îmi plac provocările, așa cum spuneam”, a explicat bistrițeanca.
[arve url=”https://youtu.be/FHF05OQ4jbo” /]
Raluca oferă și „consiliere” clientelor sale. Se consultă cu cele care-i caută serviciile, fac un plan, concep împreună modelul. Apoi, merge cu clientele în magazin, pentru a cumpăra materialele necesare.
„Fiecare clientă are tiparul ei. Apoi, după ce decidem ce facem și cum, mergem să cumpărăm materialele. Nu îmi fac stocuri. Fiecare clientă vrea ceva diferit. Mărgele, ștrasuri, paiete… da… îmi mai cumpăr. Dar nu fac stocuri de materiale, mai ales că acum și în Bistrița ai de unde cumpăra”, explică Raluca.
Prețul unei rochii diferă în funcție de model și complexitate. Raluca spune prețul manoperei, iar de acolo încolo, depinde de clientă cât e dispusă să dea pe material. Timpul de lucru poate dura, la fel, în funcție de complexitate, de la una-două săptămâni, la patru-cinci săptămâni.
„Recomandările au început de la o clientă la alta. Apoi pe Facebook. Uneori am atâtea comenzi de sunt nevoită să refuz. Sau uneori îmi cer să le fac o rochie într-un timp foarte scurt. Și atunci sunt nevoită să refuz”, spune bistrițeanca.
Deși, mică fiind, nu se vedea trăind din așa ceva, acum îi place ceea ce face și nu se vede făcând altceva. E mulțumitoare că familia o sprijină și speră să urce cât mai sus pe această scară, chiar dacă nu a făcut o școală în domeniu, ci a învățat totul, singură.