Noaptea de Sânziene: noaptea magică în care cerurile se deschid celor care știu să le privească, iar animalele vorbesc. Este una dintre marile nopți ale anului în care lumea văzută și cea nevăzută – lumea celor vii și a celor morți – comunică misterios și se întrepătrund în vibrații și valuri de energie luminoasă…
Considerate, încă din vremea lui Cantemir, femei incredibil de frumoase, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate și neumblate de om, înzestrate cu puteri magice – Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar, numele lor provenind, probabil din latinescul „Sancta Diana”. În popor această sărbătoare era numită și „Amuțitul cucului”, „Drăgaica” sau „Cap de vară” și se suprapune cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din 24 iunie.
Tradiţia spune că sânzienele au puterea de a îndepărta răul şi boala. În trecut se puneau flori de sânziene în patul femeilor ce urmau să nască, pentru a avea o naştere mai uşoară, dar există şi legende care susțin că în ieslea în care s-a născut Iisus erau, în loc de paie, flori uscate de sânziene.
Se spune că dacă culegi şi mănânci la miezul nopţii de Sânziene petalele florii de grâu, numită albăstrica, tot anul vei avea noroc în toate.
Oamenii satelor numesc această plantă și închegătoare sau smântânică, pentru proprietatea ei de a coagula laptele, proprietate evidenţiată şi de denumirea ştiinţifică: „Galium” (din grecescul „gala” care înseamnă „lapte”). În medicina populară, sânziana este folosită în tratarea multor boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se crede că sânzienele puse în apa de baie a copiilor slabi sau sensibili – îi întăresc și îi fac mai rezistenți. Florile de sânziene erau folosite și pentru tratarea frigurilor.
Una dintre plantele deosebit de folosite în medicina populară este verbina: se culege doar în nopţile de Sânziene, de Înălţarea la Cer şi de Sf. Petru şi Pavel, fiind considerată deosebit de importantă, încă din antichitate: romanii îşi împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influenţa planetei Venus, de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate şi recoltă bogată. Dacă se punea în pantofi, îţi lua oboseala pe loc.
Se spune că nu e voie să o scoţi din pământ decât cu un obiect din argint, iar înainte de a o scoate se toarnă pe pământ ceară şi miere. După ce este scoasă, trebuie să fie pusă uşor pe pământ şi să fie vegheată până la răsăritul zorilor. În medicina populară se mai spune că dacă culegi această plantă înainte de asfinţitul soarelui, vei scăpa de dureri de cap pe tot parcursul anului următor…
Magie și superstiții în Noaptea de Sânziene
În noaptea de Sânziene se spune că animalele stau de vorbă cu cei care le pot înţelege graiul, împărtășind astfel multe taine. Tot în această noapte se spune că răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege, înfruntând curajos duhurile care o păzesc. El va putea citi gândurile oamenilor şi are șanse să descopere comori ascunse.
Tot în această noapte se înconjoară casa cu făcliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fâneţele, grajdurile, aceasta pentru ca anul următor să fie mai bogat. În acelaşi timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.
Fetele obișnuiau să-și pună sub pernă flori de sânziene, în speranța că-și vor afla astfel alesul inimii, în timp ce femeile măritate își înfășurau mijlocul cu flori de sânziene, ca să nu sufere de dureri la muncile câmpului. Fetele obișnuiau să arunce cununi de sânziene pe acoperișul casei: dacă ea rămânea prinsă de acoperiș, era semn că fata se va mărita chiar în acel an. Dacă ajungea cununa din nou pe jos, fata trebuia să încerce din nou, până când cununa rămânea lipită de acoperiș: numărul încercărilor nereușite echivala cu anii pe care fata trebuie să-i aștepte până la măritiș…
Dacă o fată arunca un buchet de flori de Sânziene prin uşa deschisă sau prin fereastră, atunci avea șanse să-și găsească ursitul în acest an. Alteori buchetul se pune sub pernă, oamenii fiind convinși că visele din această noapte se împlinesc.
Pedepse nemiloase, pentru oamenii răi…
În zorii zilei de 24 iunie, fetele obișnuiau să se scalde în roua unor locuri neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă de pânză nouă, și apoi stoarsă într-o oală nouă: în drum spre casă babele nu aveau voie să vorbească deloc și nici să întâlnească pe cineva. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu roua sânzienelor era sănătos și iubit tot anul. Se credea, totodată, că roua căzută de pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi și de piele.
Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în ziua de Sânziene la soare, ele nu vor fi mâncate de molii. Dacă vezi o furnică roşie, în această zi – e semn de foarte bun augur, iar dacă găseşti o furnică în portofel, este clar că vei avea un an foarte bogat.
Dacă oamenii sunt răi, Sânzienele devin nemiloase și îi pedepsesc pe măsură: provoacă secetă, iau înapoi leacul plantelor, mirosul florilor, fertilitatea femeilor, puterea bărbaților sau rodul pământului…
Planta miraculoasă care deschide orice încuietoare
În noaptea de Sânziene înflorește și iarba-fiarelor, care strălucește în întuneric ca aurul, iar în la răsărit picură sânge, lăsând urme ruginii pe pământ… I se mai spune „iarba tâlharilor” și este planta miraculoasă cu care hoții și haiducii reușeau pe vremuri să deschidă orice încuietoare, orice zăbrele sau cătușe.
În unele zone se obişnuieşte ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos. Crenguţe de soc sunt atârnate la ferestre şi la uşi, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri şi boli şi pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor.
Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se crede că în el sălăşluieşte un duh sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu să tai un soc, copacul despre care ţăranii spun că „în faţa lui trebuie să-ţi scoţi pălăria”.
Din 2013, de Sânzâiene se celebrează și Ziua Universală a Iei românești.
Sursa: Vasile V. Filip, Menuț Maximinian: Sărbătorile ciclului social și calendaristic. Munci și zile în ținutul Bistriței și Năsăudului
