A fost un caz excepțional în armată, fiind decorat cu toate medaliile posibile existente pe atunci, la care s-au adăugat și medaliile acordate ofițerilor. Ajunsese să fie spaima rușilor care au oferit o recompensă de 25.000 de ruble pentru capul lui… „A fost cel mai mare fenomen de război pe care l-am văzut pe front, din prima zi de mobilizare și până la prăbușire…”
Victor Rusu s-a născut în 15 iunie 1872 la Prundu Bârgăului, în familia lui Nicolae Rusu și Amalia (născută Nășcuțiu, originară din Năsăud), fiind al doilea născut din cei cinci frați… Primele patru clase le-a terminat la Năsăud, cu calificativul „eminent”, după care s-a îndreptat spre o carieră militară, studiind întâi la Școala Militară Inferioară din Kaschau, cu rezultate foarte bune, apoi urmând Școala Superioară Reală din Weisskirchen-Mahren și Academia Militară Imperială din Weinner-Neustadt, între 1891-1894, unde obține rezultate excelente.
În timpul studiilor și-a ales drept limbă străină de studiu limba rusă, fapt care i-a folosit enorm în timpul războiului. În 1897 era locotenent, un an mai târziu era avansat la rangul de locotenent-major, în 1899 a fost repartizat la Statul Major al Diviziei de Infanterie nr. 39, iar în 1901 ajunsese căpitan cls II. În 1905 era numit căpitan cls. I la Statul Major, Comandamentul Militar Zawa.
Instructor de scrimă și administrator de ziare
Din motive necunoscute sau în urma unor nereguli financiare, în 1907 este obligat să părăsească structurile militare și statutul de ofițer. Timp de 7 ani, până la începutul războiului, a avut diverse ocupații: a fost instructor de scrimă, administrator al ziarelor românești Lupta și Foaia Poporului din Budapesta, apoi a și colaborat cu ziarele Reichspot și Sanzers Armee Zeitung. Din unele informații se pare că ar fi ajuns și în America, după care îl regăsim în România, coordonând o afacere privind exploatarea unei cariere de piatră.
Momentul decisiv pentru cariera și viața lui Victor Rusu l-a reprezentat anul 1914, momentul declanșării Primului Război Mondial. Elementul esențial care îl va transforma într-un adevărat erou de război este faptul că s-a înrolat ca simplu soldat, refuzând gradele pe care le deținea în 1907. Avea 49 de ani când a început războiul ca voluntar în armata austro-ungară, în cadrul Regimentului 32 Honvezi Dej. Prin meritele personale, faptele de vitejie și conducerea exemplară a detașamentului său, Victor Rusu a parcurs succesiv toate treptele ierarhiei militare până la gradul de colonel.
Avea propriul detașament care îi purta numele…
Bârgăuanul a ajuns să-și creeze propriul detașament care i-a și purtat numele (Russ Külömjitemény), inițial format din 100 de oameni, apoi 200 și ulterior 1.000 de oameni, majoritatea români din comitatele Bistrița-Năsăud și Solnoc-Dăbâca, rezerviști mobilizați și capi de familie cu vârste cuprinse între 34 și 42 de ani.
Detașamentul lui Victor Rusu s-a făcut remarcat în acțiuni de avangardă, culegere de informații, inițiative cu un mare grad de risc în spatele liniilor inamice… În prima fază detașamentul a acționat în spațiul dintre linia Carpaților și linia Kolomeea-Snyatin, luptând la Wisnitz, Rozenmaleg, în zona Rostok, orașuk Kotzman, în zona Șipot-Lăpușna-Berhoneț (în 1916), în localitate Kodobastia, la sud de Nistru și la Cârlibaba.
Datorită succeselor sale militare, Victor Rusu a devenit în scurt timp un erou de război și o figură legendară… Feldmareșalul Weiss-Tihany recunoștea, într-un articol din presa acelor vremuri, că „sublocotenentul Victor Rusu și oamenii săi au constituit cel mai mare fenomen de război pe care l-am văzut pe front în tot timpul campaniei, din prima zi de mobilizare și până la prăbușire…”
Toate medaliile posibile… Și cele ale ofițerilor, pe deasupra
A fost un caz excepțional în armata austro-ungară, fiind decorat cu toate medaliile pobile existente la acea vreme, la care s-au adăugat și medaliile acordate ofițerilor. Acțiunile surpriză și diversiunile efectuate de detașamentul lui Victor Rusu au fost o mare problemă pentru trupele rusești care au înțeles că în persoana militarului din Bârgău se ascunde un mare pericol care trebuie eliminat imediat… Un pericol atât de mare încât rușii au oferit o recompensă de 25.000 de ruble pentru capul lui Rusu.
Începutul anului 1918 îl găsește pe Victor Rusu pe frontul din Italia, unde a luptat la Asagio, iar după încheierea armistițiului din noiembrie 1918 Victor Rusu se întoarce grav bolnav la Budapesta, la clinica Kornay.
În decembrie 1918, Consiliul Dirigent de la Sibiu în dorința de a-i acorda un post de conducere la Departamentul Războiului, a apelat la serviciile sale, dar i s-a răspuns printr-o telegramă de la Năsăud că Victor Rusu s-a stins, în 28 decembrie la clinica Kornay, suferind de leucemie…
*****
O impresionantă lecție de istorie vă așteaptă la Muzeul Județean, acolo unde a fost inaugurată ieri expoziția „Eroi bistriţeni şi năsăudeni în Marele Război 1914-1918”.
Evenimentul a fost coordonat de cercetător dr. George Marinescu și realizat de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud în colaborare cu Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud şi asociaţiile „Prospectorii Istoriei” şi „Exploratorii Transilvaniei”. Avem astfel ocazia și onoarea să facem cunoștință cu personalitățile uimitoare ale unor eroi din Primul Război Mondial – cum a fost și năsăudeanul Victor Rusu, despre care ați citit mai sus.
Despre acest demers care se dorește a fi și unul comemorativ la adresa destinelor frânte şi a miilor de pierderi umane suferite – au vorbit Alexandru Gavrilaș, managerul Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, prefectul Ovidiu Frenț, Cornelia Vlașin, directorul Arhivelor din Bistrița-Năsăud și George Marinescu – coordonatorul de proiect care a subliniat, între altele, că surpriza, în pregătirea acestei expoziții a fost să descopere faptul că în multe sate și localități din care au plecat bistrițeni pe front, listele cu eroi care și-au pierdut viața au fost mai numeroase după Primul Război Mondial, comparativ cu cel de-al Doilea Război Mondial, sacrificiile celor de pe aceste meleaguri fiind considerabile.
Într-unul dintre spațiile expoziționale ale evenimentului, de altfel, au fost aprinse și câteva candele în memoria eroilor de demult, George Marinescu precizând că este vorba de un demers care nu se oprește aici, numărul celor care și-au pierdut viața în război fiind probabil mult mai mare – fără să se reușească, deocamdată, identificarea tuturor…
În cazul unora dintre eroi – simplele menționări de pe monumentele existente în județ au fost completate cu informaţii păstrate la Arhivele Naţionale din oraș, expoziţia reușind să prezinte mai detaliat destinele a zece eroi originari de pe aceste meleaguri, participanţi activ şi care au avut un rol important în desfăşurarea evenimentelor.
La Muzeul Județean pot fi admirate și câteva arme, bunuri și obiecte aparținând personajelor evocate, alături de alte obiecte contemporane evenimentelor, păstrate în colecţii particulare sau muzeale.
[arve url=”https://youtu.be/1tUwdA8LRvA” /]
