O singură privire e de ajuns să înțelegi că greutățile, grijile vieții și gândurile apăsătoare bântuie inclusiv pe strada Industriei din Bistrița. Și sunt în stare să îndoaie gardul cu forța lor nimicitoare…
Cel puțin acest copac, pe care l-am admirat recent pentru câteva minute, pare cu totul copleșit.
Gândurile / grijile / obsesiile chinuitoare pare că l-au apăsat într-atât de mult, încât copacul s-a lăsat într-o rână. Peste gardul din apropiere. Încercând poate să găsească sprijin în gardul de alături, s-a rezemat ușor, cu încredere.
Dar gardul i-a înșelat toate așteptările. N-a reușit să fie deloc sprijinul necesar, și – copleșit, la rândul său de greutatea gândurilor – s-a deformat cu totul. Demonstrând cât de grea poate fi viața și printre copaci.
Mai e puțin și gardul cedează… Și e limpede că totul a început cu mulți ani în urmă… Probabil că încă din tinerețe, încă din adolescență – copacul a manifestat vagi tendințe de perfecționism, încercând din răsputeri să afle răspunsuri. Să-și limpezească îndoielile. Să rezolve dilemele existențiale care l-au încovoiat, în cele din urmă, definitiv…
Sau poate că – dimpotriviă. Nu își dorește decât să evadeze din curtea asta părăsită și ignorată de toată lumea…
