La 69 de ani, Elisabeta Varo continuă să fie activă zi de zi, deși este pensionară. Locuiește în Bistrița, dar merge frecvent în satul natal, Tonciu, unde se ocupă de agricultură și de grădinărit. Totuși, ceea ce îi aduce cea mai mare bucurie este meșteșugul învățat încă din copilărie, al împletitului de obiecte din papură – o tradiție pe cale de dispariție.
Pe vremuri, localitatea Tonciu era recunoscută pentru obiectele din papură care luau naștere din mâinile locuitorilor săi. De mică, Elisabeta a fost fascinată de acest meșteșug și l-a învățat de la părinți și consăteni:
„Am luat papură în mână și am încercat să fac ceva. Și am reușit pe zi ce trece să evoluez. Așa am început”, își amintește femeia de 69 de ani.
Papura nu poate fi folosită imediat după recoltare, ci necesită un întreg proces de prelucrare. Când era mai tânără, Elisabeta și soțul ei mergeau să o culeagă din lacuri, însă, de când a rămas văduvă, ginerele său o ajută să o aducă acasă. După recoltare, papura trebuie lăsată la uscat și pregătită cu grijă înainte de a fi împletită:
„Noi o aducem verde, apoi o tăiem în fire mai subțiri și o ținem la uscat în podul casei de la țară. Înainte cu o seară de a începe să lucrez, trebuie înmuiată”, explică procesul Elisabeta.
Deși procesul este anevoios, iar confecționarea obiectelor din papură necesită răbdare și pricepere, Elisabeta nu se lasă descurajată, tocmai pentru că o relaxează și nu simte cum trece timpul. Uneori, chiar familia îi sugerează să renunțe, considerând că efortul nu merită din punct de vedere financiar:
„Familia îmi spune mai mereu să nu mai fac, pentru că nu mi se merită nici la preț. Lucrez cam 3 ore la un coș, iar prețul lui este de 25 de lei. Acum încerc să-l cresc la 30 de lei. O geantă costă 80 de lei. Dar eu fac cu atâta plăcere încât de multe ori nici nu mă mai uit. Împletesc papură, mă uit la televizor și nici nu îmi dau seama cum trece timpul.”
Cea mai mare mulțumire o are femeia când vede interesul nepoatei sale de 18 ani, care pare să îi moștenească talentul.
Produsele din papură, mai apreciate în străinătate decât acasă
Din păcate, obiectele din papură nu mai sunt la mare căutare, iar oamenii din România nu sunt foarte interesați să cumpere astfel de produse. Totuși, Elisabeta a găsit un public mai receptiv în afara țării. A participat la târguri în Ungaria, unde produsele sale au fost apreciate și chiar vândute la prețuri mai bune:
„A fost foarte frumoasă experiența. Oamenii erau mult mai încântați. Am și vândut marfa la un preț mai ridicat. Însă, acum nici acolo nu se mai merită să merg. Prețul pe care îl plătesc pentru drum, cazare, mâncare…tot, s-a scumpit. Dar, nu contează, pasiunea și bucuria când văd un coș terminat sunt mai importante decât orice.”