Deși are pensie și este la vârsta la care ar putea să stea acasă și să se bucure de nepoții pe care îi are de la cei 3 copii, Dumitru Chifa, de 80 de ani, din Tăure, alege să vină periodic în piață cu brânză. Iar când este acasă, are grijă de o întreagă gospodărie. „Eu nu pot sta”, ne-a mărturisit acesta, cu o seninătate impresionantă.
În mijlocul lunii ianuarie, într-o zi geroasă, cu temperaturi de -5 grade Celsius, l-am găsit pe Dumitru Chifa în piață.
Pentru a face față frigului, a rugat o femeie să-i pună apă fierbinte într-o sticlă, pe care o ținea între palme ca să se încălzească.
Munca i-a fost cel mai bun prieten lui Dumitru, de-a lungul vieții, și nu s-a ferit niciodată de ea.
“Pe vremea comunismului am lucrat 37 de ani la construcții de blocuri, în Bistrița. După aceea, chiar dacă am avut pensie, am lucrat într-o fabrică iară’ 20 de ani. Ș’-apoi lucru de acasă, care nu s-o mai gătat veci! Am avut mereu animale și de făcut fân, de lucrat pământu’. Eu nu pot sta”, ne-a povestit cu o seninătate impresionantă.
Are două vaci și un cal. Atât pe timpul iernii, cât și pe timpul verii, acesta are grijă zilnic de gospodărie și de animalele sale.
De vânzare avea brânză, de diferite feluri, dar și usturoi: “Cașu’ îi de brânza de vacă. Asta sfărâmițată îi amestecată, brânza de vacă de-a noastră și am mai cumpărat de oaie. Usturoiul îi tot din grădina noastră. Nu prea vin eu des și când vin, nu vin cu multe. Oricum, nu prea vine nime’ să cumpere amu’. Îi și frig, nu mai stau nici eu mult, mă duc acasă cu vecinu’ meu”.
Deși are pensie și s-ar putea bucura măcar acum de liniște, fără nicio grijă, nenea Dumitru ne-a spus că mai bine preferă să lucreze decât să stea.